ROMÂNUL LA NEVOIE SE CUNOAȘTE!

„Mâncare și apă gratis”, în limbile română și engleză. Făcut rapid la xerox, alb-negru, fără pretenții tipografice, pe un simplu format A4, acesta este afișul întâlnit peste tot la PCTF Siret, care îi întâmpină pe refugiații ucraineni după ce trec frontiera cu România, tărâmul vecin unde este pace. Dar mai mult decât pacea pe acest tărâm necunoscut, zecile de mii de femei și copii ucraineni, care vin în flux neîntrerupt, întâlnesc la tot pasul un munte de omenie, ale cărui înălțime și tărie uriașe au încăput, totuși, în simplitatea celor patru cuvinte scrise pe o coală A4.

​În părtinirea mea asumată față de tot ce este românesc, am privit cu o satisfacție de multă vreme așteptată cum acest mic afiș este vedeta camerelor de luat vederi ale reporterilor EURONEWS și CNN. Am mai văzut, cu aceeași satisfacție pe care nu o ascund, cum reporterii străini au filmat o bătrână sprijinindu-se în toiag (nu în baston, că e prea scump!), care aducea o sacoșă cu mere. Atât avea de adus, dar aducea bătrâna bucovineancă pentru cei care nu mai aveau nimic. Mai încolo, un bărbat îmbrăcat simplu a fost filmat purtând un coș din nuiele în care aducea o pâine mare, rotundă, cum se făcea pe vremuri la sat, și niște carne prăjită. „Spune că are șapte copii, probabil că nici nu o duce prea bine – transmitea reporterul EURONEWS studiindu-l de sus până jos –, dar mai spune că s-a gândit cum ar fi să le fie frică și foame copiilor lui, așa că n-a mai putut să stea în casă.” În jurul bătrânei și al bărbatului, dar și mult mai în spate se întind corturi în care abundă alimentele cele mai diverse precum într-o piață bogată din centrul Bucureștiului sau Constanței, forfotind de voluntari care le împart cu dărnicie, neobosiți, neplângându-se de frig, dar zâmbind. Și aici, alte afișe scrise stângaci cu carioca: „Cazare pentru 10 persoane și mâncare gratis”; „Pot caza o familie cu copii”; „Transport gratis cu autobuz sau microbuz.” La fel, comentarii și fotografii sugestive în principalele cotidiene din Europa și de peste Ocean.

​Ca român, sunt emoționat și mândru, dar tot ca român îmi amintesc cu amărăciune că aceeași mass-media, ani și ani la rând, până mai alaltăieri, s-a tot „speriat” de românii exclusiv „răi” sau „hoți”, dar „uitând” de milioanele de români care, tot de ani și ani, le sporesc consistent PIB-urile țărilor în care muncesc cinstit, învață ori creează. În aceste zile de coșmar, mi-ar fi plăcut ca reporterii să spună că oamenii care îi ajută pe refugiați sunt părinții și bunicii milioanelor de români care muncesc în străinătate, ai tinerilor care cuceresc medaliile de aur la toate olimpiadele, concursurile de informatică, expozițiile și saloanele de inventică la care participă, ai sportivilor noștri.

​Deși până la urmă viața le aranjează pe toate, este absolut regretabil că trebuia să se întâmple acest dezastru umanitar pentru a se vedea – în sfârșit! – chipul adevărat al României, al românilor. Explicația este simplă: caracterul, compătimirea, dărnicia, solidaritatea, omenia într-un cuvânt, nu sunt măsurabile în tone, hectare, kilometri, ca alte bogății pe care România le are din abundență, ci doar se constată în momentele tragice sau mărețe ale istoriei, precum și în amintirile frumoase pe care femeile și copiii refugiați din Ucraina le vor păstra pentru toată viața.

​În aceste zile, după atât de mult timp, m-a bucurat și constatarea că nu s-a mai găsit nici un „binevoitor” care să ne împartă în „peneliști, pesediști, udemeriști” sau altceva, sau că unii au făcut mai mult sau mai bine decât alții. Cel mai important lucru a fost și va rămâne doar că am arătat lumii, chiar și celor reticenți fără motiv, cine, când, cum și în ce fel sunt românii. Mai mult decât atât și mult mai presus de poziția geopolitică și geostrategică a României, am demonstrat pe ce înaltă calitate umană se poate baza oricând UE la granița sa de est, dar și NATO la flancul său estic. Chiar și comisarul european pentru Afaceri Interne și Migrație, distinsa doamnă Ylva Johansson, prudentă atunci când se referă la țara noastră, aflată în vizită la Siret și văzând cu ochii domniei-sale omenia românilor, a exclamat: „Mulțumesc, România”! Un gest frumos, firesc, pecetluind o realitate pe care mass-media a adus-o la cunoștința întregii Europe și a lumii. Corelativ, constatându-se încă o dată caracterul adevărat al românilor în acest moment tragic pentru Europa și în condițiile strângerii rândurilor țărilor UE în fața agresiunilor,apreciez că și aderarea României la Spațiul Schengen se impune ca un gest nu numai frumos, ci mai ales drept și necesar.