Descoperiți Dobrogea!TROPAEUM TRAIANI

„In memoriam fortissimorum virorum…”

​În acest început de primăvară a anului 2022, istoria îndelungată și pe alocuri controversată, dar mai ales existența și simbolistica monumentului triumfal roman din apropierea localității dobrogene Adamclisi ne prilejuiesc trei comemorări deosebite: 1920 de ani de la crâncena bătălie (102 d.Hr.) desfășurată pe aceste meleaguri în primul război daco-roman, 140 de ani de la începerea primelor cercetări arheologice (1882) și 45 de ani de la finalizarea reconstituirii acestuia (1977).

​Ridicat concomitent (106 – 109 d.Hr.) cu celebra Columnă a lui Traian, unul dintre cele mai faimoase monumente ale antichității europene, impunătorul monument triumfal de la Adamclisi demonstrează fără echivoc importanța politico-militară a victoriei obținute cu greu de trupele romane, considerată ca fiind una de mare prestigiu, precum și recunoașterea puterii statului dac sub conducerea regelui Decebal, cu o armată redutabilă și bazat pe un larg sistem de alianțe. În sprijinul acestei concluzii, pe lângă monumentul triumfal care domină împrejurimile atenționând „barbarii” cu privire la puterea statului roman, este de remarcat altarul funerar construit pentru comemorarea celor aproape 4000 de ostași căzuți în apriga bătălie, onorați de însuși împăratul Traian nu numai prin dăltuirea numelor acestora și a unităților din care făcuseră parte, ci și printr-o edificatoare inscripție: „In memoriam fortissimorum virorum qui pugnantes pro republica, bello dacico, morte accubuerunt” (În amintirea bărbaților prea viteji care, luptând pentru patrie în războiul cu dacii, s-au culcat întru moarte”). De asemenea, separat de altar, împăratul a ordonat construirea unui mausoleu în memoria și spre înalta recunoștință față de comandantul (praefectus castrorum) unui detașament de auxiliari din fortificația romană a locului, căzut vitejește în luptă, a cărui intervenție de ultim moment l-a salvat pe împărat de la înfrângere și a decis soarta bătăliei.

​Peste veacuri și vicisitudini ale istoriei, ajuns o ruină de nerecunoscut, acest impozant martor al nașterii poporului român a fost descoperit și cercetat, începând din anul 1882, de istoricul Grigore Tocilescu, căruia, conștient de marea valoare istorică a monumentului, i s-a alăturat Otto Benndorf, specialist în istoria antică a Moesiei Inferior, profesor la Universitatea din Viena, membru de onoare străin al Academiei Române. Din momentul descoperirii începe o altă „istorie” a monumentului triumfal.

Parlamentul României aprobă reconstituirea acestuia, dar nu pe locul bătăliei, ci la București, mai mulți ani blocurile de piatră cu sculpturi înfățișând evenimentul antic fiind transportate cu care și sănii între Adamclisi și Rasova, apoi pe Dunăre până la Giurgiu și pe calea ferată până în Capitală. După moartea lui Grigore Tocilescu, în anul 1909, inițiativa nu s-a mai materializat, ulterior piesele aduse la București fiind mutate și „uitate” în Parcul Carol I până în anul 1948. Începând din 1960, istorici, arheologi, ingineri, arhitecți și alți specialiști au elaborat planuri și variante ale reconstituirii pe locul inițial. Sub conducerea reputatului istoric dobrogean Adrian Rădulescu, reconstituirea monumentului triumfal de la Adamclisi în forma actuală a fost finalizată în anul 1977, la aniversarea unui secol de la proclamarea Independenței de Stat a României.

​Cu privire atât la existența Columnei lui Traian, cât și a impunătorului Tropaeum Traiani, întrutotul similar Columnei ca anvergură istorică și ca importanță pentru români, absolut remarcabil rămâne faptul că cele două mari monumente comemorative, la Roma și la Adamclisi, sunt singurele ridicate în urma tuturor războaielor purtate de romani. Iar pentru noi, dobrogenii, cele trei comemorări din acest an ne îndeamnă nu numai la încă o vizită de suflet a complexului arheologic de la Adamclisi, ci și la recunoașterea și prețuirea întregii activități științifice de cercetare, descoperire și punere în valoare a marilor și nenumăratelor mărturii străvechi privind continuitatea viețuirii noastre pe meleagurile Dobrogei.