O LUME NEBUNĂ, NEBUNĂ, NEBUNĂ…!

În toamna anului 1963, celebrul regizor american Stanley Kramer lansa filmul “O lume nebună, nebună, nebună…” (It’s a Mad, Mad, Mad World), o comedie celebră, cu actori celebri, cu un premiu Oscar și alte cinci nominalizări, care s-a bucurat de un imens succes la public și la critică. Nici pe departe nu vreau să fiu sarcastic, dar, în abia începuta toamnă a acestui an, constat că în România se cam conturează tot “O lume nebună, nebună, nebună…!”, însă cu marea deosebire că “regizorul” Bolo, român sadea, nu pare a fi decât mediocru și rigid, destui “actori” din distribuția Guvernului sunt așijderea și chiar mai rătăciți prin roluri, filmul pe zi ce trece se dovedește a fi o tragicomedie, publicul nemulțumit contestă scenariul în stradă și se teme de un “bad ending”, iar “premiile” internaționale pentru astfel de producții, “BBB stabil” sau chiar “BBB negativ” par că abia așteaptă să ne fie decernate cu “coroniță”.

Comparația gen râsu’-plânsu’ pe care am făcut-o nu este nicidecum gratuită, dat fiind că exemplele de “nebunie” ale austerității cu susul în jos, care o susțin, sunt nu doar cu duiumul, ci pot fi cu ușurință acceptate în Guinness World Records. Așadar, aș începe argumentarea cu “perla” austerității emisă de ferventul susținător al “regizorului” sus-amintit, și anume primarul Emil Boc. După cum aflăm din presa de la poalele Feleacului, respectivul a statuat posibilitatea de a se acorda “spor de obezitate” tuturor celor 960 de angajați ai Primăriei, dintre care 250 au devenit suferinzi de obezitate doar în perioada 2022-2025. Cei 700 000 de euro cheltuiți anual pentru suferința kilogramelor în plus pot fi acoperiți legal cu documente parafate de Direcția Județeană de Sănătate Publică. Pentru aspectul moral al problemei, primarul Clujului îi trimite pe criticii firmanului său la biserică! Dar hotărârea primarului Boc a generat și oportunitatea unei afaceri: un chirurg din Cluj s-a oferit să efectueze celor interesați operații bariatrice (“Chirurgia grăsimii”) la prețuri fără concurență. Pare, dragi români, “o lume nebună, nebună…”, nu-i așa?

Pornit pe fapte mari, dar tot pe spinarea cocoșată de griji a celor mici, “regizorul” Bolo ține cu tot dinadinsul să mai adauge o secvență horror la tragicomedie eliminând plafonarea adaosului comercial la alimente. Înțelege tot românul că este nevoie de mai mulți bani la buget, dar adaosul comercial, luat din buzunarul cetățeanului, nu ajunge la buget și nici la producător, ci doar în buzunarul comerciantului, care, în majoritatea cazurilor, nici măcar nu este român. Vineri, 19 septembrie, regizorul inflexibil al guvernării a mimat totuși o întâlnire cu retailerii pe tema adaosului, au băut o cafea, apoi “a rămas cum am stabilit”. Problema este însă că, în respectivul caz, parlamentarii PSD nu sunt soldații care stau drepți în fața căprarului ce se visează general!

Parcă sprijinind această nebunie de adunare a banilor cu japca, vine și numitul Nazare, interpretul rolului de ministru al Finanțelor, care declară (17 septembrie a.c.) că, nefiind nici o diferență stimulatoare la salariu, inspectorii ANAF preferă să nu lucreze cu marii contribuabili (?), ci mai mult cu cei mici (!!!), unde activitatea este… mult mai simplă! Dar nu numai activitatea… Adică, spus pe șleau, lene, nepăsare și tupeu pe față, ceea ce numai într-o “lume nebună, nebună…” se poate întâmpla.

În această tragicomedie nedorită despre care vorbim, un premiu “Zmeura de Aur”, atribuit în cinematografie actorului care face rolul cel mai prost, i-ar reveni cu brio numitului Cristian Ghinea, senator cap de listă al USR. Ca amănunt, omul este cel care, cu ani în urmă rămas fără slujbă, se tăvălea realmente pe holurile Parlamentului într-un gest de protest “intelectual”, alături de alți “agitați” primiți ca vizitatori. Ei bine, exact acestui cabotin i s-a acordat rolul de părinte al PNRR, conform căruia, până la 1 ianuarie 2026, deci peste trei luni, ar trebui închise definitiv grupurile energetice pe lignit din Rovinari, Turceni, Ișalnița, Govora, generatoare a 1755 MW, afectând grav securitatea energetică a României. În comparație, Christoph Mueller, director executiv al operatorului de rețea Amprion GmbH, a declarat că centralele pe cărbune ale Germaniei vor fi necesare și după anul 2030, pentru “menținerea stabilității sistemului energetic și împiedicarea exploziei prețurilor”. La noi, ca într-o “lume nebună, nebună…”, plănuim închiderea centralelor și lăsăm prețurile să explodeze în plină austeritate. Așadar, pe meleagurile noastre (în mod planificat) se închide, se dărâmă, se falimentează, se lasă în paragină, se dă la fiare vechi, se vinde (deși nimeni nu ne impune!), în locul investiției, construcției, inovației, tehnologizării, cooperării, offset-ului (deși nimeni nu ne interzice!). Chiar “o lume nebună, nebună…!”

Enumerarea altor asemenea numeroase întâmplări ar ocupa prea mult spațiu pentru o postare, așa că doresc să închei cu un exemplu care, în context, mi se pare mai mult decât edificator. Este vorba despre fapta penală a fostului președinte de revoltătoare amintire KWJ, trâmbițaș limitat și malițios al “statului eșuat”, pentru care ANAF a înghițit în sfârșit o pastilă a curajului și demnității instituționale somându-l să predea imobilul însușit ilegal, precum și sumele obținute (un milion de euro, spun unii) din închirierea fără drept. După vestea despre această infimă “reparație de onoare” a celor 10 ani irosiți, m-aș fi bucurat (și încă mai sper!) ca noul președinte să-și declare rolul de matador curajos al “taurului” imposturii și bâjbâielii în conducerea și reprezentarea statului român, dar m-a dezamăgit declarația sa abruptă, colțuroasă, din 10 septembrie a.c. în fața reprezentanților investitorilor americani prezenți la AmCham CEO Business Forum 2025: “România nu are un program de țară, în momentul ăsta.” Eu cred cu tărie, ca și dumneavoastră, dragi români, că doar Justiția, metaforic vorbind, este obligată să fie legată la ochi în apărarea și promovarea dreptății, în timp ce președintele statului român, oricare ar fi, este obligat să-și asume răspunderea de a fi un vizionar încă din prima zi a învestirii sale. “Știu pentru ce sunt aici!”, a rostit noul președinte în acea zi de luni, 26 mai a.c. Cu cât mai grabnic ne va confirma această posibilă deviză, cu atât mai mult cresc șansele să trăim și să ne bucurăm de “O lume mai bună, mai bună, mai bună!”