PLOUĂ CU BANI PESTE ROMÂNIA!

Dragi prieteni români, vă rog din capul locului să nu vă bucurați prea mult deoarece, vorba aceea, titlul nu este nici pe departe ceea ce pare a fi pentru noi, oamenii de rând. În fundătura guvernării austere a mult nepopularului bolo-Jean, așa ceva este la fel de imposibil precum moartea lui Făt-Frumos în lupta cu Zmeul ori dragostea cu năbădăi a Cosânzenei față de cel urât și rău. Și totuși, plouă cu bani de-adevăratelea, chiar foarte mulți, dar sunt și păreri, poate chiar temeri, conform cărora ar putea fi o ploaie acidă pentru “câmpul” deosebit de mănos al industriei naționale de apărare, consacrată în Legea nr. 232/2016 drept “industrie strategică de interes național”. Precizarea legală este necesară pentru o corectă înțelegere a celor de mai jos.

Concret, dintr-un buget de 150 miliarde de euro aprobat la nivelul UE, Romania va beneficia de 16,68 miliarde de euro prin programul Security Action for Europe (SAFE), destinați celor trei componente: apărare, bugetară și de infrastructură. Într-adevăr, nu doar ploaie, ci un “potop antediluvian”, dar atenție: un potop de bani pe datorie, care trebuie înapoiați, cu oarece dobândă, în vreo 30-40 de ani. Adică, primim o sumă cu peste 1 miliard mai mică decât contribuția României la bugetul UE în anul 2025. Că doar numai așa sunt posibile comerțul și finanțarea între “frați” europeni, respectiv cu “produsul lactat” pe bani!

Nici chestiunea cu împrumutul n-ar fi minunea-minunilor, că doar suntem obișnuiți, dar știm bine că acolo unde și cu cine se întâmplă o minune, imediat apare o alta, și tot așa. Ca atare, nici nu m-am mirat când, la data de 10 martie a.c., directorul general al Companiei Naționale ROMARM S.A., cu capital 100% românesc, având 15 fabrici și un institut de cercetare-dezvoltare, a declarat că “nu au fost întrebați și nici chemați la nici un fel de discuție formală privind respectivul program” (Agerpres). Mai mult, recunoscută ca principalul pilon al industriei românești de apărare, Compania dispune de capacitatea de a produce aproape toată tehnica de luptă folosită în războaiele din Ucraina și Iran.

“Ar trebui să se facă o consultare cu industria de apărare, fiindcă altfel unde pot fi făcute toate aceste investiții?”, a continuat directorul general, apoi, la întrebarea despre instituțiile competente, a concluzionat: “Guvernul, autoritățile care se ocupă de programul SAFE”. Ei bine, despre întâiul tăietor-cioplitor-retezător al guvernului deja suntem lămuriți până peste cap. Cât despre numitul Ambrozie I. Darău, alt ministru USR de neînlocuit, întâmplător chiar la Economie, se vede treaba că nu iese din cuvântul lui Dominic Fritz, cel care i-a unit pe toți nepricepuții întru salvarea României.

M-ar bucura nespus, dragi prieteni români, să nu se adeverească absolut nimic din cele de mai sus, pentru că altfel, ploaia de bani nu ar fi pentru producție la noi, în principal, ci pentru achiziții pe bani grei de la alții. Adică te împrumut, dar cumperi de la mine cu toți banii, apoi mi-i dai încă o dată înapoi. Vorba celebrului cântec: “Bună treabă, rea tocmeală/ Mama ei de socoteală!”