RĂZBOI NEDECLARAT LA FRONTIERELE EUROPEI!

​​Vineri, 1 septembrie 1939. Granițele de nord-vest și de sud ale Poloniei erau atacate de Al Treilea Reich cu 60 de divizii – 1 520 000 de soldați, 2500 de tancuri, 11000 de tunuri, 1400 de avioane. Așa s-a întâmplat atunci, dar vremea războaielor cu milioane de soldați, mii de tancuri, tunuri și avioane a trecut demult…

​Luni, 8 noiembrie 2021. După o concentrare relativ pașnică de câteva săptămâni, „doar” vreo 4000 de migranți, înarmați „doar” cu lopeți, bâte, unelte specifice de tăiat gardurile de sârmă, au luat cu asalt frontiera belaruso-polonă, respectiv frontiera externă nord-estică a Uniunii Europene. Alți 10000, aduși special și exclusiv pe aeroportul de la Minsk cu 40-50 de zboruri din Orientul Mijlociu, mărșăluiesc spre frontieră mânați la propriu de soldații belaruși, cu intenția declarată de a ajunge în Germania. Concomitent, se pregătesc încă cinci aeroporturi din Belarus pentru continuarea acestor acțiuni. Este răspunsul direct, violent, cinic, fără menajamente al guvernului de la Minsk față de sancțiunile Uniunii Europene pentru abuzurile grave privind încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești, dar total diferit față de agresiunile clasice împotriva unui stat suveran, a unei comunități de state democratice.

​În acest context dramatic, vă mai amintiți de Ceuta și Melilla, enclavele spaniole luate cu asalt, în luna mai a acestui an, de câteva mii de migranți din Maroc și Sahara Occidentală? Poate că atunci a fost doar un test, generat și rezumat la conflicte politice zonale.

Astăzi însă, la frontiera nord-estică a Uniunii Europene s-a organizat și se desfășoară cu maximă agresivitate ceea ce numim un RĂZBOI HIBRID. Nu mai este nici pe departe un test, ci o realitate de necontestat care pune la grea încercare demersurile politico-diplomatice, cadrul legislativ existent și capacitatea de răspuns a instituțiilor democratice europene față de acest gen atipic de agresiune. Așadar, pe toți responsabilii învestiți direct prin vot popular sau numiți de Parlamentul României în funcții de demnitate publică din domeniul securității naționale, personal îi sfătuiesc să lase grabnic deoparte dicționarele ori studiul eseurilor de geopolitică și geostrategie militară. După Ceuta și Melilla, situația conflictuală gravă din aceste zile de la frontiera belaruso-polonă, care pune la încercare însăși stabilitatea Europei democratice, demonstrează fără echivoc că practicienii dovediți ai organizării și declanșării războiului hibrid sunt cu mult înaintea concepției, a cadrului legislativ și pregătirii instituțiilor naționale și europene destinate să le contracareze acțiunile. Mai mult, solicitarea domnului Josep Morrell, responsabilul pentru politica externă a Uniunii Europene, adresată blocului comunitar, miercuri, 10 noiembrie a.c., de a conveni asupra unei doctrine ca bază pentru operațiuni militare externe, deși necesară în perspectivă, personal apreciez că este oarecum în contrasens cu stringența momentului, în condițiile în care guvernele de la Moscova și Minsk se declară „îngrijorate” de prezența trupelor poloneze la frontiera Uniunii cu Belarus. Și tot guvernul totalitar de la Minsk, sancționat internațional pentru încălcarea gravă a drepturilor și libertăților cetățenești, cere cu cinism Europei, chiar în aceste zile, miliarde de euro pentru „gestionarea” crizei migranților, pe care de fapt a provocat-o amenințând securitatea și stabilitatea Europei.

​Nicidecum o doctrină militară, mai ales vizând acțiuni externe, nu poate oferi soluții pentru problema umanitară a unor refugiați din țări măcinate de războaie, înapoiere, foamete, dar folosiți, iată, ca forță de atac sau scuturi umane într-un război hibrid de răzbunare politică a unor guverne totalitare împotriva țărilor democratice ale Europei. Pe de altă parte, să nu uităm că însăși România, la frontiera externă estică a Uniunii Europene, este pe direcția fluxurilor migratoare terestre și maritime, putând suferi oricând o astfel de agresiune masivă. Ca atare, situația gravă, tragică de la frontiera belaruso-polonă din aceste zile, cred că ar trebui să reprezinte un motiv serios de reflecție și acțiune pentru completarea grabnică a legislației instituțiilor naționale destinate să gestioneze acest fel de agresiune devenită fapt aproape cotidian în Europa. Pentru că, alături de întreaga Europă, și România democratică are de apărat valori istorice, materiale și culturale inestimabile, tradiții creștine străvechi, drepturi și libertăți cetățenești cucerite cu jertfe.

Similar Posts