DUMNEZEU DĂ, DAR NU BAGĂ ȘI-N TRAISTĂ!
Un agronom grec, venit în România pentru un schimb de experiență la începutul verii anului 2010, în plină criză economică, văzând într-un sat puzderia de corcodușe căzute pe marginea drumului, a exclamat cu convingere: Vai, domnilor, dar dumneavoastră puteți ieși din criză doar valorificând corcodușele! Cred că avea multă dreptate chiar dacă, agronom fiind, s-a referit doar la abundența acestui fruct atât de banal. El nu avea de unde să știe că România, pe lângă „puzderia” de corcodușe, este și una dintre cele mai bogate țări ale Europei în privința resurselor minerale, estimate la peste 1000 miliarde de euro, dar, de peste 30 de ani, multe resurse stau neatinse, multe sunt abandonate, multora nu li se mai acordă atenție, multe altele… ce pot să spun mai mult decât ceea ce știți?
Așadar, în pământul României se află 40 miliarde tone de sare, aproape 800 tone de aur, 12000 tone de argint, al doilea cel mai mare zăcământ de cupru din Europa (244 milioane de tone exploatabile), mai mult de 10 tipuri de metale rare, zăcământ important de uraniu, 690 milioane tone de lignit și aproape 2000 miliarde mc de gaze naturale în arcul subcarpatic, Dobrogea și Marea Neagră. Țara noastră este pe locul doi în Europa la ape carbogazoase de calitate, un bazin hidrografic bogat, deține un mare potențial de ape „fosile” potabile și ape plate. Cu potențialul său agricol, România poate hrăni ușor 80 de milioane de oameni, nu doar 17-18 milioane, cu produse din import. Din zăcămintele de petrol românesc, cele cunoscute și exploatabile încă 15 ani, se obțin peste 5 miliarde euro anual, dar numai câteva sute de milioane ajung la bugetul statului și în folosul românilor, iar din marile (încă!) păduri românești se taie ilegal 20 milioane mc de lemn anual. Cu câteva zile în urmă, până și ecologiștii austrieci s-au rușinat de asta! Exemplele, și într-un caz, și în celălalt, sunt foarte multe…
La data de 7 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea, cel mai iubit Pontif din istorie, îngenunchea și săruta pământul României, el însuși numind-o Grădina Maicii Domnului. În această Grădină binecuvântată, pe lângă cele concis enumerate, cea mai valoroasă bogăție a noastră este resursa umană. Inteligența, școala românească, deși trecută prin chinuitoare avataruri, au dat umanității mari personalități ale științei, artei și culturii, au clasat România pe primul loc la ultimele ediții ale Salonului de Inventică de la Geneva, cel mai mare din lume, au dat medalii de aur la toate olimpiadele internaționale și „Magna cum laude” la marile universități pentru studenții români. Și atunci, având și putând atâtea, cui aparține vina că România este pe ultimul sau cel mult penultimul loc în Europa la alocările din PIB în Sănătate, Învățământ, Cercetare, la salarii, alocații, pensii, redevențe, valoarea coșului zilnic și valorificarea în interes propriu a celor circa 80 de resurse naționale exploatabile cu care am fost binecuvântați? Cine poartă vina îndatorării uriașe, a exportului ieftin de materie primă în detrimentul produsului finit mult mai scump? Cum se explică faptul, întreabă românii, că multe țări europene, fără resursele noastre, unele doar muntoase, altele doar cu câmpie, pot asigura cetățenilor un nivel de trai mult peste cel al nostru? Dar și eu mă întreb: pe cine au crezut, ce au așteptat și au tot sperat românii?
Indubitabil, la toate întrebările există un singur răspuns: GUVERNAREA. Incompetența mascată prin aroganța și vanitatea unor miniștri care au cauzat implozia și prăbușirea propriei coaliții de butaforie, primatul intereselor de partid, de grup sau chiar individual, măsuri de azi pe mâine în locul proiectelor, un PNRR chinuit, așteptarea la cheremul băncilor, ploconeala penibilă și sterilă în locul cooperării și al susținerii interesului național au „născut” și hrănit monstrul cu multe capete al sărăciei românilor, de la copil la pensionar, de la sătean la orășean, indiferent de crez politic, religie ori categorie socială. În decembrie 2020, oamenii săraci nu au încăput în strategiile de campanie ale sus-numiților politicieni, iar rezultatele fac „coada” clasamentelor Eurostat. Românii s-au convins că nu poți eradica sărăcia cu oameni politici care îi urăsc pe săraci, după ce tot ei i-au sărăcit! Ca urmare, „fruntașii” politici ai ultimilor doi ani au fost nevoiți să accepte verdictul popular al urnelor, deși doar parțial și după furtunoase „convulsii” interne, respectiv guvernarea majoritară a PSD și înfăptuirea principalelor prevederi ale Programului său, revenire necesară la status quo-ul constituțional. Așadar, români, vremea așteptărilor deșarte a trecut!