„În lături, venetici!” sau… „Vae victis!”

Strașnic îmboldiți în chip adolescentin de nevrozele acestei primăveri întârziate, dar nicidecum chinuiți de insomnii pentru că, prin actualul buget, sumele pentru sprijinirea fermierilor români au fost reduse la jumătate, iar banii pentru cei loviți de secetă nu prea există, 61 de parlamentari ai PNL, USR și UDMR, dintre care mulți au tangență cu agricultura cam cât au bucureștenii care calcă spațiile verzi din Cișmigiu, au depus cu câteva zile în urmă un proiect de lege care vizează o profundă „reformă” în agricultura românească.

​ Să nu creadă cineva că ar putea fi vorba despre vreun fel de reformă agrară, de refacerea sistemului național de irigații ori de resuscitarea defunctelor CAP-uri cu denumirile zornăitoare ale anilor ’50, gen „Înfrățirea între popoare” sau „Octombrie Roșu” ori „Tot înainte!” După atâtea zeci de ani, trăind în vremuri moderne, sus-numitul proiect legislativ, prin „viziune”, conținut și mai ales prin finalitatea care îi îngroapă pe fermierii români, ar putea purta foarte bine denumiri precum „Înfrățirea între partide” sau „Martie galben-albastru” ori chiar „Tot înapoi!” Și pentru că vorbeam de „specialiștii” în agricultură, care semnează orice numai ca să fie și ei pe acolo, inițiatorii l-au pus drept pavăză printre semnatari și pe prorectorul Universității de Științe Agricole din Cluj-Napoca, nimeni altcineva decât domnul prof. univ. dr. Adrian Oros, numit să dea substanță și înaltei demnități de ministru al Agriculturii. În legătură cu propunerea legislativă pe care a semnat-o, îmi permit să cred că aceste titluri și demnități, absolut onorabile, ar fi trebuit să-l oblige pe domnul ministru să aleagă fără șovăire alternativa specialistului, mai ales a celui direct responsabil de hrana poporului român, și nicidecum aceea a omului „cu funcție”, obligat la compromisuri dictate de conjuncturi politice „turbulente.”

În concret, este vorba despre o inițiativă legislativă cu rol de „ultra-detergent” pentru eliminarea brutală a „toxicității” Legii nr. 175/2020 privind vânzarea terenurilor agricole, adoptată de PSD după dezbateri profesionale, timp de doi ani, cu fermierii români, lege care asigura dreptul de preempțiune al acestora la cumpărarea terenurilor, al rudelor, al tinerilor care voiau să facă agricultură, precum și al Academiei de Științe Agricole și Stațiunilor de cercetare. Prin această inițiativă legislativă, pe lângă care și efectele pandemiei pălesc, toți acești preemptori, practic, dispar, precum și obligația domiciliului, rezidenței, interdicția de a vinde terenurile la mai puțin de opt ani de la data dobândirii etc., favorizându-se în mod evident atât străinii cu bani, mulți dintre aceștia subvenționați de guvernele țărilor lor, dar implicit și acțiunile speculative. Dacă ceilalți 60 de semnatari or fi de umplutură, nu tot astfel se pune problema în cazul domnului ministru al Agriculturii. Oare să nu fi știut domnia-sa că 40% (!!!) din terenurile agricole ale României deja nu mai aparțin fermierilor români? Oare să nu-i fi spus nimeni domnului prorector al Universității de Științe Agricole din Cluj-Napoca despre intransigența legislației în domeniu a țărilor vestice (Franța, Germania, Olanda etc.) spre care privim cu admirație? Indubitabil, cultura domniei-sale îi asigură această cunoaștere, dar vorba celebrului Agamiță Dandanache: „… m-a combătut opoziția și colo, și dincolo, și dincolo, …dar cum era să rămân… mă-nțelegi, fără coledzi…”

​ Pe această cale, sugerez inițiatorilor să pună mână de la mână și să formuleze un amendament cuprinzând un răspuns-tip, într-o limbă de circulație internațională, pe care să-l învețe și să-l rostească locuitorii satelor românești atunci când vor fi admonestați de noii proprietari pe motiv că merg la cules de mușețel prea aproape de sutele lor de hectare. Astfel am putea avea și noi o lege a terenurilor agricole cu „reale” valențe europene… Apropo! Despre această preconizată scoatere pe tarabă a pământurilor românești, de ce tace mâlc vocalul europarlamentar PNL de astăzi, care, „apărând” idealurile și interesele românești, se înfășura mai deunăzi în Drapelul Tricolor, obturându-și până și celebra batistuță?

​ Având în vedere că domnul ministru al Agriculturii este nu numai un om cultivat, ci și transilvănean, ca și sus-numitul europarlamentar filolog și alți câțiva parlamentari ai PNL și USR semnatari, îmi permit să le reamintesc tuturor acestor inițiatori de proiecte legislative, cu doar o presupusă dedicație, câteva versuri, tot cu dedicație, din celebra poezie „Noi vrem pământ!” aparținând marelui poet transilvănean George Coșbuc:

„𝘝𝘰𝘪 𝘤𝘦-𝘢𝘷𝘦ț𝘪 î𝘯𝘨𝘳𝘰𝘱𝘢𝘵 𝘢𝘪𝘤𝘪?

𝘝𝘰𝘪 𝘨𝘳â𝘶? 𝘋𝘢𝘳 𝘯𝘰𝘪 𝘴𝘵𝘳ă𝘮𝘰ș𝘪 ș𝘪 𝘵𝘢ț𝘪,

𝘕𝘰𝘪 𝘮𝘢𝘮𝘦 ș𝘪 𝘴𝘶𝘳𝘰𝘳𝘪 ș𝘪 𝘧𝘳𝘢ț𝘪!

Î𝘯 𝘭ă𝘵𝘶𝘳𝘪, 𝘷𝘦𝘯𝘦𝘵𝘪𝘤𝘪!”

Tablou: Stavila Magdalena

Similar Posts