POLITICĂ MICĂ – BATJOCURĂ MARE
Sunt conștient că voi răscoli amintiri total neplăcute pentru români, dar nu am încotro. Peste câteva zile, la data de 4 noiembrie, România va „comemora” împlinirea a doi ani de la întronarea cu surle, trâmbițe și artificii de promisiuni a guvernării de dreapta (dar deloc dreaptă!) PNL-USR-UDMR. Dacă „cioburile” rămase din demisa guvernare vor avea necuviința de a aniversa cumva împlinirea celor doi ani cu nuanțe de gri spre negru, ar fi recomandat să o facă undeva într-un adânc de pădure, cu ușa încuiată, obloanele trase și telefoanele puse pe silențios. Aceasta, pentru ca nu cumva ecourile posibilei petreceri, precum la congres, cu mici și vin de buturugă, să ajungă la urechile milioanelor de români umiliți care, la fatidica dată, mai repede ar coborî steagurile cu adaos de panglică neagră: 46 430 de concetățeni decedați în pandemie, mai ceva decât pe vremea ciumei lui Caragea, „pesediști”, „peneliști” și „useriști” fără deosebire, și peste 85 000 de firme radiate până la data scrierii acestor rânduri.
Toate năpastele căzute pe capul românilor în cei doi ani de restriște se datorează unei singure caracteristici mari și late a respectivei guvernări: MICIMEA! Nu este nevoie să fii nu știu ce mare analist, politolog ori statistician ca să-ți dai seama că în toate domeniile și în fiecare clipă a celor doi ani, totul s-a măsurat la scară minusculă, redusă, măruntă, îngustă, subțire, limitată, anemică, neînsemnată etc. Problema este însă că micimea în politică și guvernare, în toate ipostazele sale, are un revers cu „gust” amar pentru milioanele de oameni a căror singură „politică și guvernare” este viața zilnică a familiei, supraviețuirea firmei sau recolta câtorva pogoane, plata salariului ori a pensiei, explozia „nucleară” a facturilor etc.
Deși pierzători în toate scrutinele acestor doi ani, cu toată propaganda defăimătoare și „iuțeala de mână” în ascunderea adevărului, cei trei de la începuturi, respectând porunca primită, și-au adunat cu chiu cu vai micimea procentelor, au înjghebat o coaliție de mucava și s-au pus pe „treabă”: datorii imense, înghețări de salarii, alocații, burse, pensii, ajutoare etc., umilințe pe plan extern, campanii electorale „bigtime” fără sfârșit, cu ocolirea sistematică a nevoilor din spitale în plină pandemie, răfuieli pe împărțirea funcțiilor, banilor și altor „comori” publice mai ceva ca pe vremea celebrului pirat Francis Drake. În final, nerecunoașterea micimii ideologice și manageriale a guvernării s-a „întrupat” în acuze grele, demascări, scandaluri și răzbunări gen Mița Baston împotriva „nevinovatului” Bibicu, apoi culminând cu aruncarea „stecluței cu vitrion” în obrazul oricum de nepătruns al grupării „all in.”
Sfidând și ultima urmă de logică, respectiv rămânând și mai „mică” decât era, dar emițând pretenții față de care și Ceahlăul pare pitic, demisa guvernare de dreapta continuă să nu-și dezică „micimea”: vrea cu orice preț guvern MINORITAR, adică și mai mic decât era în priceperea guvernării și stăvilirea pandemiei, dar propunând drept miniștri aceiași „pitici” politici, unii deja compromiși dar bățoși nevoie-mare, alții „resuscitați” de prin colțurile uitării. Spre exemplificare, una din ultimele isprăvi ale „micimii” parlamentarilor care ar susține un asemenea guvern a fost votul împotriva plafonării prețului la energia termică în sistem centralizat, propusă de „toxicii” parlamentari ai PSD. Cum oare va putea răspunde această „micime” de înțelegere și respect la întrebările justificate ale milioanelor de orășeni obligați, vorba știm noi cui, să mai îmbrace la iarnă nu doar unul, ci mai multe pulovere în plus? Dar mamelor și nou-născuților din maternități ori bolnavilor din spitale și copiilor din școli? De ce, parcă în batjocură, parlamentarii USR nu salvează România, așa cum pompos le este denumirea, iar cei ai PNL nu se gândesc la națiune, deși „național” afirmă că le este partidul de aproape 150 de ani?
În concluzie, dragi români, așa cum somnul rațiunii naște monștri, tot așa, după cum singuri ați constatat, micimea în politică și în guvernare nu poate avea alt revers decât batjocorirea speranțelor celor chemați la vot și amăgiți cu temenele, oglinjoare, mărgele de sticlă și, mai nou, cu florile de plastic ale promisiunilor deșarte.