VIAȚA BATE FILMUL!

Se pare că vechiul și pilduitorul proverb românesc „Nu aduce anul ce aduce ceasul” nu prea mai corespunde nici cu „cadența” și nici cu vălmășagul întâmplărilor care ne pun logica la grea încercare, ne obligă să trăim dimineața ceea ce nu credeam cu o seară înainte, să constatăm că știința, cultura și bunul-simț sunt ținte pentru „gloanțele” bășcăliei, ale tupeului agramat și înapoierii cu pretenții de veche înțelepciune, să ascultăm discursuri și asigurări de pace în huruitul șenilelor de tancuri, nu foarte departe de România noastră.

Date fiind toate aceste „întâmplări”, dar nici pe departe chiar întâmplătoare, care îi lasă mască și pe scenariștii de la Hollywood, mult mai aproape de ceea ce trăim mi se pare a fi expresia „Viața bate filmul.” Iar „filmul” vieții noastre în anul 2021, dacă ar fi să concureze cu filmele adevărate, ar cuceri toate Premiile Oscar, ca să nu mai spun de româneștile Premii Gopo pentru „scenariul, regia și montajul” unor alegeri, pentru „animația” unor personaje anoste și fără vlagă, pentru „dragostea” cu năbădăi dintre „fecioara” adânc reformistă și „balaurul” cu două capete care se mușcă între ele etc.

​Mai întâi a fost „filmul” despre o răgușeală, o simplă gripă care poate fi tratată românește, cu țuică fiartă și apoi frecție cu sticla, pentru ca mai apoi viața adevărată să-l bată cu scenariul horror al pandemiei în patru valuri tip tsunami, în care au trecut la cele veșnice aproape 60 000 de români, cam cât populația Medgidiei și a Cernavodei la un loc, cu copii, cu părinți și bunici cu tot.

Concomitent, în loc de medicamente și aparatură, „grija” față de populația României s-a „mascat” cu sute de milioane de măști, multe contrafăcute, adică strecurători patentate de viruși, dar care au „strecurat” arginți grei în niște buzunare adânci. După toate aceste scenarii întortocheate, în loc să ne apropiem și să ne bucurăm cât de cât de un Happy end, „filmul” se termină cu un veritabil „suspans”: nimeni nu este vinovat, sau prinde orbul, scoate-i ochii!

​Mai apoi, cam prin vară, după ce s-a apreciat că am fost suficient de „acomodați” cu paguba și răul, ni se oferă seria a II-a a „filmului” în care „scenariștii” ne aduc în prim-plan secvența cu cei câțiva care câștigă 3000 de euro, spunându-ne că e bine în țară, dar ignorând că „scena” vieții adevărate este plină de milioane de „figuranți” rupți în fund și cu ghetele scâlciate a la Charlie Chaplin, care munceau odată și își câștigau salariul în cele câteva mii de firme falimentate. Și, doar un exemplu, ca să fie mai „eco” decorul de fundal, ne-au lăsat să „admirăm” cum dispar din pădurile României 3 ha de pădure pe oră, încărcate cu vrednicie în trenurile fără sfârșit, gâfâind spre alte meleaguri.

​„Când vrea Domnul cu săracu’ /

Dintr-o bubă-i umple capu’!”

Exact așa a venit peste români „coproducția internațională” privind pârjolul exploziei la prețul gazelor și al energiei, dar fără măcar un personaj curajos, gen Mihai Viteazul, care să investigheze inclusiv la nivel european cine sunt „scenariștii” și de ce ne obligă să cumpărăm „bilete” la un preț pe care țări vecine nouă îl refuză! De ce oare filmul real al zăcămintelor petroliere și de gaze naturale românești a fost „voalat” prin lipsa de investiții ori concesionare cu redevențe de domeniul comicului, iar când a fost vorba, cu vreo patru ani în urmă, de alinierea acestora la nivelul celor din toată Europa, România „cinefilă” a devenit „antieuropeană”?

​După ce, timp de vreo 10 luni, s-a tot „turnat” cu greu și în pagubă varianta românească a filmului „Pe aripile vântului”, dar cu aripile ciuntite și plumbul orgoliilor legat de picioare, viața adevărată a obligat „primadona” coaliție PNL-USR-UDMR să-și recunoască cearcănele, ridurile, bâlbâielile, sâsâiturile și deprinderile de actor cabotin. Drept urmare, în filmul care părea definitiv compromis a fost acceptat cu destule ifose și personajul pozitiv, până atunci hulit, alungat cu pietre, învinuit pe nedrept de toate relele pământului, dar care, în prezent, și-a asumat rolurile cele mai grele. Încă o dată, viața a bătut filmul și a făcut dreptate!

​În filmul anului 2021, ultima secvență, dar de viață adevărată, este Sărbătoarea creștină a Crăciunului, de care ne vom bucura peste câteva zile, deși nu prea departe de noi se aude huruitul șenilelor de tancuri și tropotul miilor de soldați în locul colindelor. Poate că, în final, cele două tabere creștine, aduse acum față în față și cu mâna pe arme, vor fi luminate de semnificația marii sărbători și nu vor slobozi câinii cu colți de oțel ai războiului. Pe lângă cele pe care, la sfârșit de an, se pare că am început să le înfăptuim, și aceasta din urmă este una dintre dorințele noastre dintotdeauna, ale tuturor românilor, ca parte de nelipsit a unui Happy end împlinit.