DUPĂ 15 ANI!

Cu o explozie impresionantă de artificii, care au luminat cerul și chipurile românilor în primele minute ale zilei de 1 ianuarie 2007, a fost marcată aderarea României la Uniunea Europeană. Se parcursese un drum lung până atunci, întortocheat, „denivelat”, slab sau deloc „iluminat” câteodată, cu suișuri și coborâșuri, cu „Stop la intersecție” și în multe situații „Cedează trecerea”, dar mai ales cu impunătorul, necesarul și firescul „Întoarcerea interzisă.” Un drum despre care, poate, destul de mulți dintre cetățenii europeni ai României de astăzi mai știu că acesta a debutat în anul 1974, când țara noastră, prima din Europa centrală și de est, a fost inclusă în Sistemul Generalizat de Preferințe al Comunității. Numai că, din păcate, atunci erau alte vremuri, alte principii, alte considerente și scopuri, care nu aveau cum să corespundă cu valorile și principiile clar statuate ale Uniunii Europene.

​Cea de-a 15-a aniversare a aderării României la Uniunea Europeană este, desigur, un binevenit prilej de satisfacție, de bilanț pozitiv, care ne avantajează. Am citit câteva comentarii, aprecieri și mesaje ale unor înalți demnitari români, debordând de entuziasm, de mândrie, de optimism, ceea ce nu este deloc rău, ci, dimpotrivă, ne întărește încrederea în viitorul nostru european, mai bun, mai prosper, mai predictibil și mai sigur. M-am mirat însă că nu am citit nici măcar un cuvânt de acest fel din partea înalților demnitari europeni. Ori om fi noi, românii, mai buni la suflet și mai îngăduitori, crezând că sunt și alții la fel, ori protocolul intracomunitar o fi mai rece, mai pragmatic, ori poate s-au folosit exclusiv canalele diplomatice, dar chiar și în acest caz ar fi fost frumos să știm și să ne bucurăm și noi, ceilalți cetățeni europeni din România.

​Motive de bilanț pozitiv, pentru noi, dar și de apreciere, din partea Comisiei Europene, sunt și vor mai fi destule. De exemplu, în cei 15 ani de la aderare, PIB-ul României a crescut de trei ori, de la 342,7 mld. la 1190 mld. de euro, țara noastră fiind permanent în fruntea creșterii economice dintre cele 27 de țări membre, democrația și statul de drept s-au consolidat, valorile și principiile europene au devenit norme ale activității instituțiilor și ale vieții românilor, sistemul național de securitate este la înălțimea standardelor partenerilor. Să nu uităm exercitarea cu succes de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2019, axată pe coeziune și valori comune, în cadrul căreia s-au închis 90 de dosare legislative. Pe lângă aceste realizări evidente, comensurabile, să nu ne sfiim totuși în a afirma că aderarea este și va rămâne un beneficiu considerabil și pentru Uniunea Europeană, și nicidecum un simplu act de bunăvoință. După suprafața teritoriului, România este al nouălea stat al UE, după populație, al șaptelea, este al doilea ca potențial agricol, cu resurse minerale de invidiat, cu o amplasare geopolitică deosebită, stăpână pe Gurile Dunării, cu 245 de km de litoral maritim și cu marele și râvnitul port Constanța, este o mare piață de desfacere pentru produsele europene, cu forță de muncă școlită, inteligentă și cu spirit întreprinzător.

Acestea sunt doar câteva din argumentele incontestabile pe baza cărora putem sta cu fruntea sus în acești 15 ani de la aderare, ca beneficiu reciproc avantajos, durabil și cu un mare potențial de progres. Apreciez însă că frumosul moment aniversar pe care l-am trăit la 1 ianuarie 2022 ne obligă, spre beneficiul nostru comun, și la luarea aminte, la asumarea cu înțelepciune și curaj a tuturor derapajelor și practicilor nedemocratice care au afectat viața politică și activitatea parlamentară, drepturile și libertățile cetățenești, fundamentele democrației și ale statului de drept. A nu le recunoaște, a le da „uitării omenești” înseamnă a lăsa deschisă calea repetării acestora, ceea ce nu trebuie să se mai întâmple. Totodată, la un alt nivel de decizie, apreciez că momentul aniversar impune și intensificarea eforturilor politicienilor români pentru recunoașterea definitivă a progreselor confirmate în toate rapoartele tehnice de evaluare încă din anul 2011, ca bază solidă a dreptului de aderare al României la Spațiul Schengen. În aceeași măsură este timpul să înceteze definitiv influența aprecierilor subiective și a intereselor unilaterale, România fiind, la 15 ani de la aderare, singurul stat aflat sub „lupa” Mecanismului de Cooperare și Verificare și a Mecanismului general cu privire la statul de drept. Orientarea pro-europeană și loialitatea dovedite de România în cei 15 ani de la aderare, modernizarea continuă, armonizarea valorilor europene cu propriile valori și tradiții apreciez că sunt adevăratele embleme ale statutului său de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.