QUO VADIS, ROMÂNIA?

Scriu aceste rânduri cu gândul la ultimii 20 de ani de activitate prezidențială, în care România, cu mare potențial uman și material, a fost nevoită să penduleze păgubos între intriga ridicată la nivel de politică de stat, combinații frauduloase, amestec grosolan în justiție, subordonarea guvernului și nenumărate derapaje de mahala, pe de o parte, și nepăsarea crasă, aroganță și infatuare, refuzul dialogului politic și cheltuirea iresponsabilă a banului public pentru zeci de excursii de lux sub umbrela reprezentării statului român, pe de altă parte. Au fost 20 de ani de președinție a cărei șubrezenie vizionară în politică și lipsă de etică în conducere și-au pus amprenta asupra instituțiilor politice ale statului democratic, creând o stare de nemulțumire și derută în rândul unei părți a populației. Aceste consecințe nefirești într-o democrație le-am trăit cu toți în ultimele luni.

Ceea ce vreau să subliniez însă este că nu hazardul, pronia sau vreun fel de noroc orb au făcut să nu se întâmple o prăbușire a regimului democratic și nici carisma candidatului învingător. Rezultatul scrutinului din 18 mai rezidă indiscutabil în faptul că – accentuez! – exclusiv în rândurile electoratului din România au prevalat hotărâtor inteligența, rațiunea, educația superioară, cultura și bunul simț, și nicidecum educația precară, incultura, iraționalul mistic împins până la ridicol și chiar violență, conspirațiile absurde, peste care s-au grefat perfect dezinformarea și manipularea.

Așadar, spre deosebire de ultimii 20 de ani, chiar după campania virulentă și cele trei zile de vot, aportul diasporei nu a mai contat. Diaspora, atât de intens curtată timp de două decenii, nu a mai hotărât cine este președintele românilor din țară. Isteria mistică de tip feudal revărsată pe anarhicele Tik-tok și Facebook, instigarea la violență împotriva instituțiilor statului și sloganurile aberante au fost puse drastic la respect de electoratul în majoritate urban, de cel al tuturor centrelor universitare, de la studențime la academicieni, al marilor centre industriale, printre care ne mândrim și cu milenarul nostru Tomis.

În actuala conjunctură geopolitică și economică dificilă și plină de provocări, știm că nu va fi totul pe roze, dar sperăm că țara va ieși mai puternică, mai unită, mai respectată. Și, după ce am învins obscurantismul, minciuna și ideile revanșarde, restabilind echilibrul în țară, mai știm, dragi români, și să răspundem cu convingere și siguranță la intrebarea: “Quo vadis, România?”