D’ ALE CARNAVALULUI!

Luând în răspăr și cea de-a doua săptămână din Postul Mare, niște băieți cu tatuaje congoleze, sprijinitori încruntați ai unui propovăduitor în cârjă, precum și două doamne contaminate cu virusul harțagului au pus-o de-un Bal Masque în scena Bucureștilor, care l-ar fi făcut invidios și pe marele Caragiale. Cu scenariul bine regizat și replicile cu sens filosofic-moralist profund de tip “Huo!”, “Jos!”, “Marș, mă!” și “Să-i jupuim!”, mulțimile costumate și mascate în haiduci cu glugă anti-jandarmerie, în mademoazele plângând cu sughițuri și geto-daci aduși cu plată de mașina timpului au aclamat și s-au călcat în picioare la apariția personajelor principale, care le-au răspuns cu un istoric “Heil!” Pentru atmosferă și tensiune maximă s-au declanșat efecte pirotehnice cu cauciucuri arse, scuipat jandarmi și bombardament cu bucăți de caldarâm.

Făcând un fel de surf cu cârja pe valurile mulțimii, iată și personajul principal al intrigii Balului Masque, nimeni altul decât un ins costumat cu masca și caracterul lui Nae Cațavencu. Îndrăgostit peste poate și neputând dormi după prânz de grija României încă de când habar nu avem din ce trăia la Viena, Cațavencul prim-solist al Balului Masque și-a jucat rolul pe principiul lui Machiavelli “scopul scuză mijloacele”, simulând și credința în Divinitate, și meșteșugul leacurilor băbești, promițând mai multor igienizați cu șampon Tik-tok că dacă din actor cabotin ajunge regizor la Cotroceni “România o să prospere și tot românul o să se îmbogățeze!” Bineînțeles că nu chiar de capul lui, ci făcând prieteșug și cu Mama Rusia, și cu Unchiul Sam, și cu fantoma lui Zelea Codreanu, ca să nu se supere nimeni. Cu alte cuvinte, mascatul nostru este un moftolog, un mare pișicher, care a jucat țonțoroiul și cazaciocul inepțiilor pseudo-savante pe sufletele unor români creduli. Drept aplauze, a primit al doilea “Bis”, după ce l-a luat pe primul în decembrie, mințind că nu a luat nici un ban pentru costum și mască de la Banca Potra, aceea cu seiful sub dușumea.

După sus-numitul, iată că joi, 13 martie, a intrat viguros pe scenă la Bal Masque și personajul Mița Baston, o Diana de Poitiers dâmbovițeană, “fiică din popor, violentă și republicană, gata să toarne țării o revoluție de o să mă pomenești, monșer!” Mereu cu sticluța cu vitrion franțuzesc în buzunar și smartphon-ul pornit, bine împlinita Diana ar vrea să se plimbărisească și prin parcul Cotrocenilor, după ce, cu altă mască, a fost scoasă din sala de spectacole de la Bruxelles de către versata regizoare Ursula von der Leyen. Evident, ca să fie și mai convingătoare, a venit la BEC cu mănuși de box “Ca să mă lupt cu sistemul!”

Acum, între noi fie vorba, această mereu impulsivă Mița Baston nu ar fi fost singură la Balul Masque dacă nu s-ar fi despărțit cu mare scandal din cauză de traducere a lui Nae Girimea pentru SOS. Vă rog să nu mă dezamăgiți spunând că nu știți cine este acest “mascat” Nae Girimea. Bineînțeles, este acel șmecheraș de cartier, jupuitor de magistrați în piața publică, care în mintea lui se crede poleit cu AUR și poate chiar uns la Cotroceni, dar numai după ce bătrânul Cațavencu și sfătuitorul din Est al acestuia l-ar alege pe el în detrimentul “măștii” Didina Mazu.

Tânăra mască Didina Mazu, pomenită și ea cu un rol nesperat la Balul Masque, este nimeni alta decât companioana de idei, lozinci revanșarde și huiduieli ale tânărului Nae Girimea. Conducătoare autoritară de POT (nu la masa de poker, ci la Parlament), cu doar 6,4%, dar cu tupeu de 64%, masca Didina Mazu se îmbățoșează să ne arate că ea și numai ea știe, veghează, observă, face și desface. Visătoare și ea la Cotroceni cu ochii larg închiși, vorba filmului, și ferească Dumnezeu, vorba lui Becali, această Didina Mazu a intrat în rol cu tupeul lipsei de program, dar bine asezonată cu vocalize indescifrabile și răspunsuri elocvente cu posteriorul la întrebările ziariștilor. Aferim!

Balul Masque cu pirotehnice, huiduieli democratice, măști înșelătoare și îmbrânceli pentru pupat mâna ar mai fi continuat spre deliciul străinătății estice și consternarea celei vestice dacă marele și deșteptul public românesc, sătul de spectacolul ieftin, nu ar fi aplaudat adagiul “Jos masca!”