OMENIREA, ÎN FLĂCĂRI -ÎN ROMÂNIA SE PUNE GAZ

4 martie 1977 – cutremur în România de 7,4 grade pe Richter, pornit din zona seismică Vrancea.
4 martie 2025 – “cutremur și incendii” în cancelariile din toată lumea, pornite din “zona seismică” a celui mai lung discurs al unui președinte după învestitură din toată istoria SUA, care a debutat incendiar: “Cetățeni americani, pregătiți-vă pentru un viitor incredibil, deoarece epoca de aur a Americii abia a început. Va fi ceva ce nu s-a mai văzut până acum!”

Nu știm cum va fi acel viitor pentru concetățenii președintelui Trump, dar știm cu certitudine că Europa va deschide larg baierele bugetelor pentru reînarmare, după risipa în vânt de 150 miliarde de euro, că Groenlanda a fost invitată politicos (deocamdată!) să devină al 51-lea stat american, că noile tarife au explodat până la 25% pentru tot ce nu este produs american, că vapoarele vor naviga prin Golful Americii, în timp ce Compania Black-Rock deja a cumpărat porturile de la Canalul Panama. Concomitent, se spune că pacea în Ucraina a fost deja “tranzacționată” pe principiul “win – lose” (unul câștigă – altul pierde). Pecetea cu ceară roșie se va pune, probabil, săptămâna viitoare pe Acordul privind exploatarea pământurilor rare.

Și în lumea aceasta mare, care se cutremură, care dă în clocot, fierbe, se reașează, România se cantonează cu îndărătnicie în mica lume autohtonă a imposturii, manipulării, dezinformării, o lume nesănătoasă în care știința, cultura, istoria, bunul simț sunt doar păreri facultative, în timp ce minciuna cu ștaif, înșelătoria la drumul mare, inepțiile și conspirațiile de tot felul țin loc de adevăr.

În acest climat, care dă să se preschimbe în delirul lui care-pe-care, aflăm că o mână de indivizi conspiră să închine România Rusiei precum pe vremuri mucarerul mare la Înalta Poartă. Delirul evocat mai sus, cuvânt și fapt, care unora li se va părea prea dur, îl constatăm în sminteala primejdioasă a câtorva care își închipuie România drept un cătun fără câini, crezând că o fotografie la Moscova, apoi o vodcă și un guleai la ambasadă i-ar putea împuternici să desființeze Parlamentul, să aresteze Guvernul, să scoată țara din UE și din NATO, să rescrie Constituția democrată. Și totuși, oricât ar părea de absurdă ori sortită eșecului lamentabil, pentru unii, care s-ar putea înzeci și înmii, nu este nici pe departe așa. Deci, atenție la acest posibil “bidon cu gaz”, pentru că tot în România și cam tot în același chip s-a mai întâmplat să devină o tragică realitate delirul tot al câtorva scelerați care, închiși la Jilava prin anii ’20, au văzut pe ușa celulei icoana Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, apoi știm ce a urmat vreo două decenii.

Un alt “bidon cu gaz” peste România, divizată între rațiunea democratică pro-europeană și iraționalitatea extremei dreapta pro-rusă, a fost aruncat vineri, 7 martie, când s-a transmis în direct festivalul grotesc al depunerii candidaturii de către Călin Georgescu pentru Prezidențialele din luna mai. Ca o paștișă a lui Petrache Lupu de la Maglavit și asaltat cu îmbrânceli de câțiva fanatici precum The Beatles de domnișoarele isterice, C.G. a trăit revelația piticului de grădină care se crede nu doar Napoleon, ci și frate de cruce cu președintele Trump, pe care l-a invitat în urale să îmbrățișeze Tricolorul românesc, dar și un steag al valorilor de măr otrăvit. Privind zbuciumul și îmbrâncelile adoratorilor așteptăm astăzi cu nerăbdare și decizia CCR care poate in înțelepciunea ei ne va călăuzi pe calea cea bună,ce o avem de urmat.

Și în fine un alt “bidon cu gaz “este lipsa de armament cu care Europa de astăzi se înfruntă.Citind presa europeană vedem că de ceva vreme Europa a rămas fără praf de pușcă la propriu ,dorind să respire numai aer curat și să trăiască viața confortabilă a păcii. Într-un interviu acordat publicațiilor spaniole La Sexta și La Razon chiar fostul diplomat european Josep Borrell explică nevoia de a produce mai multe arme în Europa.Problema este însă că acest lucru nu mai este posibil din cauza unui lanț care are deoparte industria de armament iar pe de altă parte bumbacul chinezesc.”Nu putem produce mai multă muniție în Europa pentru că nu producem praf de pușcă.Și nu producem praf de pușcă pentru că materia primă de bază pentru praful de pușcă este bumbacul și nu producem bumbac”a explicat Borrell. Acum vedem că profețiile care avertizau că nu putem trăi fără arme nu au fost departe de adevăr,iar Uniunea Europeană este obligată să înceapă procesul de reînarmare,ceea ce necesită tot mai mulți bani din buzunarele și așa peticite ale europenilor.

Dragi români, ca de atâtea ori în istorie, cu dictatura, extremismul și violența neștiinței în prag, am convingerea că discernământul și valorile noastre autentice, chibzuința și bunul simț vor învinge, astfel încât să nu ajungem iarăși niște bieți oameni sub vremuri, ci să rămânem deasupra și stăpânii vremurilor.