CEL BUN, CEL RĂU, CEL URÂT

Cu exact 60 de ani în urmă se turna celebrul western “spaghetti” cu titlul de mai sus, cu marele Clint Eastwood în rolul principal. Filmul, așa cum știți, prezintă confruntarea dintre trei pistolari care se întrec, suspectându-se și făcându-și tot felul de șicane, să găsească o comoară ascunsă într-un cimitir. Personal, constat că oarecum asemănător se desfășoară și “filmul” campaniei electorale pentru Prezidențialele din 4 mai, doar că în loc de cei 3 aventurieri se confruntă 11, iar râvnita comoară nu mai este cutia ascunsă cu sute de mii de dolari, ci râvnitul fotoliu nicidecum ascuns de la Palatul Cotroceni. Vizionând celebrul western cu sufletul la gură și ronțăind popcorn, spectatorii constată că cel bun nu este chiar atât de bun, cel rău nu este foarte rău, iar urâtul nu este chiar atât de urât.

Însă, în “filmul” campaniei electorale, după cum și dumneavoastră constatați în legătură cu competitorii, lucrurile sunt complet diferite. În primul rând, în loc de apetisantul popcorn, spectatorii ronțăie și înghit zilnic sondaje cu nemiluita, fiecare mai piperat, mai ardeiat și mai crocant în concluzii decât toate celelalte. În al doilea rând, fiecare alergător în cursa pentru râvnitul fotoliu are grupul său mai mic sau mai mare de spectatori-susținători. Cu cât grupul e mai mic, cu atât susținătorii sunt mai vehemenți, neînduplecați, încruntați, intransigenți și de neclintit. Drept urmare, indiferent de ce și cum se știe și mai ales se inventează, doar numai și numai favoritul grupului este cel bun pentru fotoliu, cu toate calitățile și virtuțile din lume, iar toți ceilalți sunt răii și urâții pământului, obedienții străinilor și atentatorii la bogățiile națiunii, incompetenți, lacomi și doritori de războaie. Și să nu cumva să dea Cel de Sus ca vreun “imprudent” în special dintr-un grup mare să spună ceva evident ca lumina zilei împotriva unui competitor dintr-un grup advers, în special mic, că imediat se pune de-o revoluție și se activează inclusiv exegeți internaționali! În schimb, “vițăvercea” și ca prin minune, cei numiți cu ordinea spectacolului sau care se bagă singuri în seamă sunt orbi, surzi și muți la ce le iese din gură și din Tik-tok celor câțiva ofuscați că “bunului, dreptului și frumosului” lor i s-a deranjat un pic freza de o adiere neplăcută a adevărului.

Și pentru că mai sunt încă destule zile până la “The end”-ul filmului acestei campanii, cred cu tărie că fiecare dintre noi ar trebui să ne transpunem în rolul de viață adevărată a “celui bun” pentru nevoile și aspirațiile noastre reale, și în funcție de acestea să-l susținem pe cel ales de noi să fie “cel bun”, nu pe alte criterii, sugestii, fantasme, spaime. Adică, între vorbă și faptă ce precumpănește? Între promisiunea lui și dorința mea ce aleg? Între viitorul promis de el și viitorul dorit de mine într-o lume civilizată, liberă, democrată și sigură, de partea cui mă situez?