PALME ȘI PE OBRAZUL CELĂLALT

Cu două mii de ani în urmă, în celebra Predică de pe Munte, Domnul Isus a propovăduit un principiu care răstoarnă logica lumii: “Oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt.” După două mii de ani, nicidecum de pe vreun munte, ci mai degrabă dintr-un fel de demisol al lipsei de educație și recunoștință, remarc cu stupoare că prim-ministrul Bolo răstoarnă nonșalant nu logica lumii, ci logica simplă a omeniei și a bunului simț, pălmuind prin atitudine obrazul subțire și mult îndurător al românilor. Fac această afirmație bazându-mă pe cifrele date publicității, în preajma Zilei Naționale, prin Comunicatul Ministerului Finanțelor privind execuția bugetară la 10 luni, cifre care arată ceva mai bine.

Așa cum știm, meritul exclusiv al ușoarei reveniri bugetare este însă al economiei care produce și plătește toate taxele și impozitele mărite, care suportă toate restricțiile și impunerile, și nicidecum al vreunei strategii, dar și al tuturor românilor care au înmulțit găurile curelei, au schimbat cărucioarele de cumpărături cu coșurile de mână și au blocat cântarele electronice sub 1 kilogram. După primirea “palmelor” austerității pe obrazul drept, toți acești plătitori din greu de impozite și taxe gonflate nu au întors și obrazul celălalt, ci au continuat să-și facă datoria.

A venit însă cu nonșalanță acest Mavrocordat contemporan care, prin lipsă de omenie, de recunoștință, de educație și respect, a echilibrat numărul de “palme” pe ambii obraji ai românilor. Totuși, era 1 Decembrie, Ziua Națională, ziua când toți românii ar trebui să se bucure, să fie mândri și încrezători. Da’ de unde! Nici în ajun, nici înainte sau după depunerea de coroane, înainte sau după parada militară ori la fastuoasele recepții, sus-numitul nu și-a îmblânzit măcar o clipă privirea și nu și-a ridicat măcar cu un milimetru colțurile gurii într-un zâmbet omenos, darămite să rostească măcar două-trei vorbe de mulțumire, de recunoștință și îmbărbătare către milioanele celor care duc greul.

Evident, tot fără vreo scuză, vreo vorbă bună sau vreo deplasare măcar pentru poză prin Prahova, le-a administrat o “palmă” pe obrazul celălalt și celor peste 100 000 de chinuiți fără apă de mai bine de o lună, bolnavilor din cele cinci spitale, școlilor, companiilor și industriilor de nivel național din zonă, care și-au încetinit sau închis producția, deoarece un prim-ministru ar fi trebuit să știe și să dea importanța cuvenită faptului că apa, așa cum demonstrează specialiștii și viața, este ea însăși infrastructură critică! Pentru cel prezent astăzi, dar trecător în fruntea Guvernului României, Viena, miercuri, s-a dovedit mai aproape decât Câmpina, marți, iar Roata Mare de la Prater mai atrăgătoare decât nămolul de la Paltinu.

Poate că înțelegeți cât mai curând, domnule prim-ministru, tâlcul întoarcerii obrazului!