Când a scris romanul de ficțiune istorică intitulat „Cei Patruzeci și Cinci”, în mod sigur celebrului Alexandre Dumas – tatăl nu i-a trecut prin minte că peste mai bine de 170 de ani, într-o îndepărtată și contradictorie țară sud-est europeană, 45 de tineri indivizi anonimi vor deveni peste noapte nu „eroi” de ficțiune, ci într-o jenantă realitate socială. Diferența esențială dintre cele două grupări constă însă în faptul că „Cei Patruzeci și Cinci” participaseră voluntar la un „război al religiilor” din secolul XVI, în timp ce tinerii noștri 45 de „eroi”, doar involuntar, au amplificat deja existentul „război al ideologiilor” în care, așa cum era de așteptat, s-a produs erupția și aducerea la suprafață a „gudronului” adevăratelor convingeri și acțiuni practice vizând moralitatea în societate, demnitatea, corectitudinea, meritocrația și reforma în Justiție ale unui zgomotos partid parlamentar, care deține și monopolul unei treimi din Guvernul României îndatorate și austere.
Conform proverbului „Omul singur ce își face, nimenea nu i-l desface”, nu am intenția nici să le ușurez, nici să le fac mai grea crucea cu care singuri s-au împovărat cei 45 de tineri studenți de la Drept, mânuitori întru fraudă ai smartphfone-ului. În schimb, rămânând în context, vehemența și cuvintele grele cu care nu oricine, ci însăși conducerea USR Tineret a sărit să „repereze onoarea” unui furtișag dovedit și sancționat ca atare, m-au făcut, vorba înțelepților neamului, să mă „crucesc” de noua dovadă a ipocriziei fără limite ce mustește în acest partid al „purității absolute”, care a făcut o artă din a-și dosi tulburătoarea experiență de viață sub preșul voit feciorelnic al lozincilor și inițiativelor populiste.
Mi-e greu să cred că textul postat de tânărul Ciprian Sorin Constantinescu, nimeni altcineva decât vicepreședintele USR Tineret, a fost conceput fără știrea, corectura, avizul și ștampila seniorilor din partid, recte cei din vârf. Argumentul cât se poate de evident constă în faptul că, în locul unei urecheli zdravene, respectiv delimitarea de aberațiile cu iz comunistoid ale textului și destituirea autorului acestuia, totul s-a rezumat la o blândă dojană părintească și la mângâiatul pe cap de către însuși domnul Dan Barna a tânărului userist și camarazilor acestuia, care au dat cu piatra în „geamurile” hotărârii de excludere a studenților chitiți pe hoție, apoi, cu misiunea îndeplinită, au șters textul postat pe Facebook și au rupt-o la fugă până sub poalele îngăduitoare ale șefilor. Cu alte cuvinte, apreciind textul aberant, provocator, ca fiind doar „nepotrivit”, respectivul partid cu pretenții de neprihănire, domnul Dan Barna însuși ca susținător înfocat al inițiativei „Fără penali în funcții publice”, promovează exact contrariul acestei lozinci în formarea pentru România de mâine a tinerilor săi admiratori, fiind practic de acord cu frauda, necinstea, lipsa de demnitate și de asumare a răspunderii, trecerea prin școli și facultăți ca gâsca prin ape tulburi, de preferat pe alte meleaguri. În aceste circumstanțe, nici nu este de mirare că astfel de tineret „mândria țării” sare în apărarea studenților care, fraudând examenele în prezent, visau să devină magistrați pentru a face „dreptate” în viitor, pentru a apăra drepturi și libertăți, pentru a întări independența Justiției. Pe de altă parte, tot aceiași „combatanți” nici n-au crâcnit, în toamna anului trecut, la nedreptatea făcută sutelor de directori de școli și inspectori școlari, ingineri, manageri de spitale și alți profesioniști schimbați din funcții pe criterii politice, uneori chiar de către personaje grobiene, autointitulate „animale politice.”
În final, probabil sigur că are binecuvântarea cui trebuie, tânărul userist Constantinescu nu se mai sfiește să jignească chiar și opinia publică, adevărata susținătoare a principiilor morale și corectitudinii în viața socială, scriind „superior” pe Facebook că viitoarele sale postări vor fi în engleză, deoarece contextul acestora în limba română „nu îl veți înțelege majoritatea.” Deci ei, o minoritate a gândirii abuzive, care își ascund chipurile adevărate sub măști zâmbind diafan, feciorelnic, ne atenționează, deocamdată voalat, că în urma preconizatei reforme radicale a Justiției, dictonul latin „Fiat iustitia, pereat mundus”, exact ca în concepția anticului guvernator Lucius Piso, ar putea deveni „Fiat iustitia… așa cum vrea USR!”