ROMÂNIA – ÎN BANCA DIN FUNDUL CLASEI!
La acest început de an, plăcile tectonice ale politicii mondiale încep să se miște puternic, convulsiv, stând gata-gata să rupă echilibrul existent într-o confruntare “care pe care”, prefigurând în mod cert un nou echilibru al pozițiilor, credibilității și resurselor. Deocamdată se așteaptă ca “epicentrele” Riad și Paris să hotărască gradul și adâncimea primului cutremur politic internațional. Desigur, scânteia declanșatoare a fost convorbirea telefonică îndelungată între președinții Trump și Putin, purtată intempestiv peste capul cam prea plecat și oarecum confuz al Bruxelles-ului, urmată imediat de adevărata “oră de dirigenție” ținută de vicepreședintele JD Vance la Conferința pentru securitate de la Munchen cu aceiași “elevi” surprinși cu temele nefăcute. Concomitent, în așteptarea păcii, așa cum bănuiam, Ucraina a primit spre directă semnare și angajare un proiect de contract privind garantarea ajutorului militar acordat de Administrația americană cu cedarea exploatării pământurilor rare. Pentru că așa cum orice război are un scop, tot așa și pacea care se negociază este firesc să asigure și afaceri bune, cu profit bun.
Mizele geo-politice ale prezentului și mai ales ale viitorului fiind de-a dreptul uriașe, la Paris, care s-a dorit din răsputeri a fi apreciat epicentrul complementar al celui de la Riad, au fost invitați înalții reprezentanți ai doar 7 țări europene, plus conducerea UE. Pe lângă “scânteia” mai sus invocată, întâlnirea de la Paris s-a vrut și un răspuns la precizarea dură a generalului Keith Kellogg, trimisul special pentru Ucraina, cum că, la un anumit moment, și Europa va primi “un loc la masă”. Față de această “repartiție”, reuniunea de la Paris pare a fi mai mult întoarcerea obrazului celălalt al UE, atitudine care, ca cetățean român, dar și pe deplin european, îmi ridică niște mari semne de întrebare.
Astfel, șeful diplomației franceze a declarat că au fost invitate “principalele țări” ale UE. Deci, ar putea fi și țări “secundare”? Poate că da, având în vedere că la un asemenea nivel precizarea nu este o “scăpare” a unui începător, ci realitatea poziției României în UE, determinată exclusiv de incapacitatea dovedită a președintelui, și cel demisionar, și cel interimar, ca reprezentant constituțional al statului în relațiile internaționale. Nici Olanda, inițial, nu era pe lista fruntașilor, dar a cerut și a participat! Desigur, nici alte 19 țări europene nu au participat, dar nici una dintre acestea nu are 650 de km. de graniță terestră cu Ucraina, cam cât distanța de la Cotroceni până la Oradea interimarului Bolojan, și nici nu este un pilon principal al NATO în flancul estic și la Marea Neagră.
În al doilea rând, s-a afirmat că “Rusia este o amenințare globală. Europa are nevoie de o nouă arhitectură de securitate”. Vorbe fără acoperire, având în vedere că nu poate fi conceput nici un fel de arhitectură, inclusiv de securitate, fără “fundația” temeinică a participării acelor țări care, într-o posibilă confruntare militară, ar suferi șocul primei lovituri, cu grave consecințe ulterioare. Și să nu uite decidenții de astăzi în relațiile internaționale că în istoria seculului XX, România are o tragică experiență!
Explicațiile periate, întortochiate și bâlbâite “diplomatic” de ministrul de Externe și consilierul prezidențial pentru securitate națională nu sunt nici măcar până la genunchiul broaștei pentru neinvitarea României, care ar fi trebuit să conteze măcar datorită poziționării geo-strategice și resurselor sale. Așa ne putem da seama încă o dată că țara contează tot atât cât contează pe plan extern președintele, diplomații, europarlamentarii, ambasadele, diaspora, mass-media, declarațiile unor candidați la înalta demnitate de președinte. Drept tristă și revoltătoare urmare, îmi fac datoria de cetățean și om politic responsabil să sugerez celor în drept să-și facă temele prevăzute în Constituție, legi și Jurământul de învestire pentru ca la viitoarele negocieri pentru pace și reconstrucție europeană, România să fie printre premianți, așa cum merită, și nu pedepsită să stea în ultima bancă!
