LA CRÂȘMĂ LA MANDRAVELA

Din istoria străveche și foarte “colorată” a Bucureștiului nostru iubit, a răzbătut până astăzi legenda adevărată a celebrei cârciumi “La Mandravela”, care și-a croit faima cam pe locul actualei Piețe a Sudului. Nu mi-aș fi amintit de cele citite mai demult despre poveștile croite în jurul acesteia dacă miercuri, 5 februarie, la fel ca toți românii cărora le pasă de țară și nu stau toată ziua cu nasul în Tik-tok, nu aș fi asistat la transmisia în direct a atmosferei de bâlci și încăierare din Parlament cu prilejul prezentării Bugetului României pentru anul 2025. Circul pus bine la punct, ca să nu spun profesionist, de partidele și partidulețele ce-și zic de opoziție împotriva proiectului de buget a fost ca imaginea în oglindă a scandalurilor de la dispăruta Mandravela, dar nu sfârșite cu șișuri, sticle și scaune aruncate de găștile de cheflii, ci mai “elevat”, doar cu jigniri zbierate răgușit de la microfon, pancarte color și ziceri în versuri de către găștile de partid.

Mergând mai departe cu paralela pe care nu noi, oamenii muncitori, am pus-o la cale și am pricinuit-o, și nici majoritatea parlamentarilor serioși, ci aceia descriși mai sus, atunci putem spune că cele două locații poate nu întâmplător și-au găsit amplasamentul în zone a căror menire ar putea da multora de gândit. Dacă celebra Mandravela fusese sortită să-și găzduiască scandalurile la intersecția celor trei drumuri prăfuite care duceau la pușcărie, la spitalul de nebuni și la cimitirul “Trei coceni”, luxoasa și cea mai mare clădire administrativă din lume o găsim construită între Piața Constituției, despre care prea mulți nu au habar, darămite să o și respecte, apoi clădirea neterminată dintre buruieni a Academiei Române, din care ar fi trebuit să răzbată cultura și știința către toți aleșii, precum și monumentala Catedrală a Mântuirii Neamului, îndemnându-i la moralitate, cumpătare și respect. Dar, privindu-i pe răzvrătiții fără cauză (sau poate nu!?), deși etalând veșminte de marcă și iradiind parfumuri scumpe, nicidecum cârpiți în fund ca bețivii de la Mandravela, îți dai într-o clipă seama că nu ai de la cine să aștepți respect pentru cele trei repere fundamentale ale României.

Evident, din grupul organizat ad-hoc în rele nu puteau lipsi nici USR (care de ani întregi nu se pot salva ei înșiși din aventurile ridicole prin neo-marxism), nici AUR (care au pus stăpânire pe suveranitate ca pe propria feudă, exclusivistă pentru noi, cei care chiar o susținem prin muncă și respect, nu zbierând și amenințând), nici SOS (un tip cu umor spunea că sigla înseamnă “Scandal Oriunde Suntem”), apoi mai noul POT, despre care deocamdată știm sigur că și-a parașutat în Parlament aproape tot arborele genealogic. Totuși, față de vechea Mandravela, o mare diferență este: le-au lipsit lăutarii! Aferim!

În sfârșit, spre deosebire de scandalagiii de la Mandravela, a căror cultură și educație nu depășea ultimul rând de mese, scandalagiii de dragul scandalului din Parlament ne-au demonstrat nu numai incultură politică și ipocrizie, ba chiar ranchiună față de un buget care asigură stabilitate și dezvoltare benefică pentru toți. Cum pot oare justifica un comportament de “Gică contra” și onomatopeicul “Huoooo!” unui buget care, foarte sintetic, nu taie salariile și pensiile, nu crește TVA, nu se împrumută de la FMI, dar majorează investițiile cu 150 miliarde lei, 35% mai mult pentru sănătate, 20% mai mult pentru autostrăzi, 10% mai mult pentru educație, 27 miliarde lei pentru dezvoltare locală, granturi de miliarde de euro pentru mai mult de 11 500 de firme românești? De ce și în slujba cui aduc aceștia în Parlament primitivismul, violența de limbaj, bâzdâcul continuu al consumatorilor de secărică și vin prost de la dispăruta Mandravela, mai trasmițând și în direct, cu telefoanele, grobianismul nedemn de un parlamentar? Cititorii inteligenți și cultivați ai pamfletului știu bine că aceste întrebări nu le adresez scandalagiilor impostori politici, ci electoratului român de pretutindeni, pentru cunoaștere, analiză și dreaptă judecată.