DIASPORA – „LOGODNICĂ” DE PRIPAS

Dintre toți potentații zilei, care acum mai an îi dedicau osanale, o proslăveau până la ceruri și îi stăteau în genunchi cerșindu-i îndurare, iertarea păcatelor grele și miluirea cu voturi, câți oare își mai aduc aminte de existența, nevoile, zbaterile și necurmatele doruri de ACASĂ ale Diasporei românești? Câți oare dintre protagoniștii temenelelor cu frunțile în țărână și ai jurămintelor de „iubire veșnică” de atunci, înnoroiate de „viitura” lacrimilor de crocodil, le mai dedică măcar un gând celor aproape 6 milioane de conaționali care situează România pe locul întâi în UE la numărul de emigranți și pe locul doi în lume, după China? Nu sunt cititor de gânduri, dar după cum mă informez, cum știu și văd, și așa cum bine știu, văd și simt la propriu cele 6 milioane de români din Diaspora, nici măcar un gând pentru aceștia nu mai încape în posibila rugăciune de seară a „îndrăgostiților” de astă iarnă.

​Dacă nici seara, în opulența vilelor cu Spa nu e timp măcar pentru un gând bun către cei peste 57% care le-au crezut jurămintele înlăcrimate și „inelele de logodnă” din aur calp, atunci cum ar mai putea fi timp pentru o acțiune concretă ziua, în forfota intereselor „oștirii de strânsură” ale majorității parlamentare, a ministerelor cu multă caznă împărțite, din care a fost eliminat, cu suspectă grabă, fără urmă de regret și scuze măcar de conveniență, tocmai ministerul cu program stabilit în detaliu de hulitul și „toxicul” PSD, care le-ar fi apărat și promovat în continuare interesele? Oare nu erau „clienți” la ușa celor care, în decembrie 2020, împărțeau sinecuri în ajunul Crăciunului? Ba da, erau cu duiumul, dar nicidecum pentru „insignifiantul” minister al Diasporei, și asta din cele mai pământene motive. În primul rând, „firimiturile” alocate din buget nu reprezintă o „zestre” care să „inspire” vreun posibil pretendent, iar proiectele privind un viitor mai bun pentru Diaspora nu se fac nici cu bani europeni, din care poate mai pică, ci doar cu pricepere, inteligență și cultură, „ingrediente” care nu se găsesc prin sertare și nici nu îngroașă buzunarele. În al doilea rând, ca să treci „puntea” în speranța anilor până în 2024, ești nevoit să te înfrățești până și cu Diaspora, jurându-i tot ce vrea să audă, cu o mână la piept și cu cealaltă la spate, dar cu degetele musai încălecate, ca nu cumva jurămintele „să se pună”!

​Și iată că jurământul fals al degetelor încălecate și-a făcut „mărețul” efect în cel mai recent (20 august a.c.) document oficial „bigtime”, respectiv Moțiunea „România liberală”, lansată cu pompă și fotografia de rigoare. Abia în cea de-a 28-a pagină a documentului (din totalul de 28!), la debutul paragrafului 3, se prevede doar că „Astăzi aproape ¼ din populația României trăiește în diaspora…” Nici măcar cu litera D majusculă… Așadar, numai opt cuvinte pur constatatoare și o fracție aritmetică ordinară atribuite, stând comod în fotoliu, celor 6 milioane de oameni care le-au acordat peste 57% din voturi, dar stând mai mult decât incomod în ploaie, în zăpadă, în ger, în plină pandemie. O asemenea constatare mai mult decât puerilă, care nu ajută nimănui, nu trebuia nici măcar rostită, darămite înscrisă într-un document care se vrea (?) programatic.

Unde sunt proiectele, programele, inițiativele legislative promise, misiunile de documentare, legăturile pur și simplu umane ale guvernanților cu românii măcar din țările europene în care aceștia trăiesc și muncesc cu sutele de mii, chiar și peste un milion, în altele? Că doar posibilitatea legală acordată Diasporei de a vota timp de două zile aparține „toxicului” PSD, și nu acelora care au curtat-o! Ce s-a făcut pentru sutele de mii de părinți și bunici pensionari rămași în țară, în afară de înghețarea pentru multă vreme a pensiilor, acelea mărite de către hulitul PSD de trei ori în trei ani cu 45%, când prețurile au crescut cu doar 9,8%? Știu cumva „pețitorii” Diasporei din decembrie 2020 că aceștia le scriu cu jenă copiilor plecați să le mai trimită niște bani, doar-doar l-or mai îmbuna pe „balaurul” nesătul al prețurilor, care îi pândește zi de zi și lună de lună? Dacă guvernanții de astăzi, animați de alte interese, nu au timp să-și îndeplinească „promisiunile de dragoste” făcute cu patos Diasporei, ca și tuturor românilor, ne facem noi timpul necesar să le amintim două versuri ale unui cântec celebru din folclorul românesc: „Cine „iubește” și lasă / Dumnezeu să-i dea pedeapsă.” Cât de curând, poate, și nu numai Divinitatea!