ALEGĂTORII DE IERI – „TERORIȘTII” DE ASTĂZI

După ce, în ultimele luni, mai marii guvernării tripartite s-au tot întrecut prin platourile televiziunilor în nesfârșite vocalize cu un oarece chichirez politic, de câteva zile sus-numitele personaje ne-au privat de reprezentațiile gen stand-up comedy trecând subit în ceea ce se numește „silenzio stampa.” Bineînțeles, brusca atitudine taciturnă, asezonată cu incomoda poziție a struțului cu capul în nisip, nu înseamnă că s-ar fi supărat pe cineva sau că – Doamne ferește! – au epuizat subiectele-capcană pentru public, în născocirea și prezentarea cărora au „studii” înalte, ci pentru că, pur și simplu, în ultimele zile de martie s-au trezit ei înșiși în fața unui subiect nicidecum născocit, ci cât se poate de real în viața românilor. Subiectul al cărui „pumn” i-au trimis groggy în corzile realității sociale îl reprezintă viața cotidiană a oamenilor ieșiți în stradă, care au epuizat dulceața promisiunilor de campanie și au dat de prea amarul închiderii afacerilor, al șomajului, al diminuării sau eliminării unor subvenții ori despăgubiri în agricultură, al învățământului online fără mijloace tehnice și internet, al înghețării sau eliminării unor venituri salariale, deasupra cărora tronează uzurpator restricții aberante și total ineficiente în lupta cu pandemia (incompetența și aroganța nasc și ele monștri!) etc., toate acestea și multe altele ca rezultate ale unei politici de tarabă, gen „mai dă jupânul, mai lasă românul.” Mai mult decât atât, într-o astfel de „piață” politică, oamenii au constatat și dezaprobă apucăturile deținătorilor care nu se sfiesc să folosească măsuri măsluite la „cântarul” dreptății sociale.

​

Ieșirea neașteptată și repetată a miilor de oameni în stradă, în multe orașe cu un mare potențial economic, i-a determinat în chip reducționist pe guvernanți să-și amintească presupusele cuvinte ale tiranului Alexandru Lăpușneanu, rostite tot la mare ananghie, doar că respectivii, fiind mult mai mulți, folosindu-le la persoana întâi plural: „Dacă voi nu ne vreți, noi vă vrem!” Dar cine sunt oare acești brusc ieșiți din anonimat și curajoși „VOI”, pe care guvernanții „îi vor” cu atâta ardoare? Sunt nimeni alții decât mult curtații și slăviții alegători din septembrie și decembrie 2020, pentru a căror „captură” spun gurile rele că s-au cam măsluit datele și informațiile referitoare la evoluția pandemiei, preschimbați deodată și fără aprobare în „teroriști” (dl. prim-ministru Florin Cîțu), apoi evoluând în „fasciști” și „neo-naziști” (dl. viceprim-ministru Dan Barna).

Evident, dată fiind amploarea protestelor, nu este vorba despre cele câteva zeci de aruncători „profesioniști” cu pietre în vitrine și cu fecale în jandarmi, indivizi indezirabili și de netolerat în nici un stat democratic și în nici o guvernare, ci de zecile de mii de tineri care se văd siliți să intre cu stângul în viața socială, în producție, în activitatea de cercetare, sănătate, învățământ, artă etc., sunt părinții șomeri sau în devenire, ajunși la fundul sacului. Ca atare, mai marilor țării le este mult mai la îndemână să-i eticheteze (cu riscurile de rigoare!), motivul fiind că se feresc ca de tămâie să le spună celor care i-au ales unde este, de exemplu, „Groapa Marianelor” în care s-au scufundat cele 504 miliarde de lei împrumutați, sau măcar să-i întrebe de ce 80% dintre ei cred că țara se îndreaptă într-o direcție greșită ori să afle de ce în sondajele de opinie li se acordă nota 4 la guvernare, adică nota constantă a habarnistului repetent din fundul clasei. Și pentru că tot am vorbit despre dramaturgia clasică românească, poate că ar fi locul să mai spunem că vârfurile politice ale guvernării au găsit repede și au sugerat cui trebuie un contemporan „cap al lui Moțoc” pe care să-l arunce mulțimii înfuriate, adică pe funcționarul bugetar Raed Arafat, care este numit și nu ales prin voință populară, nu este decident politic, nu adoptă hotărâri de guvern, iar legi neconstituționale nici atât, adică un fel de „deget” la nivel înalt, după care să se ascundă adevărații vinovați. În aceste condiții inflamante, așa cum răsună deosebit de actual un celebru refren al anilor ’80, „Vinovații fără vină / Cer să se facă lumină!”

​N.B. În cazul în care nu este doar un nou praf în ochi, constatăm că domnul prim-ministru Florin Cîțu și-a adus brusc aminte că viețuiește într-un stat democratic, astfel încât, ca înecatul, se agață în ultima clipă de propunerile specialiștilor Opoziției parlamentare „toxice” referitoare la controlul și limitarea efectelor pandemiei, atât în domeniul sănătății cât și al economiei, propuneri pe care domnia-sa le-a aruncat cu „superioritate” în sertarul cel mai de jos al biroului de mahon încă din noiembrie, anul trecut.