„Celebra 7.03”

Cu exact 60 de ani în urmă, în Studioul Cinematografic București se turna rafinata comedie „Celebrul 702”, după piesa cu același titlu a lui Alexandru Mirodan și beneficiind de o distribuție cu adevărat celebră: Radu Beligan, Sanda Toma, Ion Finteșteanu, Ștefan Ciubotărașu, Amza Pellea, Florin Piersic, Dem Rădulescu și mulți alți mari actori ai scenei și filmului românesc. Pe scurt, acțiunea filmului se petrece într-o țară imaginară, „Alergica”, unde un grup de gangsteri dă o lovitură deosebit de profitabilă, apoi aruncă întreaga vină pe un anume Kid, cel mai puțin vinovat, deja aflat în pușcărie, care purta pe zeghe numărul 702.

​ După exact 60 de ani de atunci, în România, o țară absolut reală și membră a Uniunii Europene, în „studiourile” Palatului Victoria, pe baza scenariului politic dadaist imaginat mai multe luni de zile de către domnul „prim-scenarist” Florin Cîțu, s-a pus la cale „comedia” bugetului pentru anul 2021, în cadrul căruia, pe lângă multe alte partituri de umor negru cu consecințe ce nu stârnesc aplauze (disponibilizări, șomaj, înghețarea salariilor, alocațiilor și pensiilor, eliminarea unor gratuități „toxice” pentru studenți etc.), excelează nu mai puțin „Celebra 7.03.” Să nu vă imaginați că ar fi vorba despre vreo minune de investiție primadonă cu rol major în scenariul economic național sau vreo îmbunătățire de „decor” social în beneficiul populației. Nicidecum, pentru că cerințele reale ale „publicului” românesc nu fac parte din concepția creatorului și regizorului sus-menționat. „Celebra 7.03” în discuție nu este altceva decât o anexă la scenariul bugetului național, destinată fățiș să asigure „roluri” foarte consistente nu oricui de pe scena politică a țării, ci doar câtorva sute de „actori” din unele primării, adică celor care au bătut tamburina promisiunilor celor trei trupe de teatru tragicomic de amatori ce i-au propulsat anul trecut, la 27 septembrie. Să nu uităm că pentru asigurarea aplauzelor, avanpremiera „Celebrei 7.03” a avut loc cu câteva zile înaintea respectivei date din toamna anului trecut, când „roluri” consistente au fost distribuite cu mărinimie de către același „scenarist”, evident tot acelorași așa-ziși actori de astăzi, pentru a-și pune degrabă și fără nici o repetiție înșelătoarea mască galben-albastră.

​

De o rigiditate implacabilă în Parlament și atenționându-și echipa de producție și montaj că inteligența și creația de ordin social sunt interzise, „prim-scenaristul” domn Florin Cîțu nu a acceptat nici o îmbunătățire la proiectul de buget, dar a dovedit o debordantă imaginație în crearea spectacolului de sunet și lumină, pentru unii, intitulat „Celebra 7.03.” Evident, prin aceasta lăsând mute, în întuneric și fără replică multe domenii ale vieții sociale, cu impact direct asupra românilor. Pe de altă parte însă, pentru că așa e în viață, critici politici avizați și responsabili în raport cu nevoile reale ale societății, dar și o mulțime de analiști financiari și economici, aceștia din urmă cunoscuți fiind ca niște prozaici cu mofturi și cârcotași care nu înțeleg actul de creație, fie chiar și dadaist, au criticat vehement elaborarea cu dedicație expresă a „Celebrei 7.03.”

​

După aceste câteva considerente, a rămas nelămurită o chestiune.

Dacă în imaginara țară „Alergica” din subtila comedie „Celebrul 702” a anilor ’60, vinovatul cel mai puțin vinovat era un oarecare Kid, oare în România reală cine ar putea fi „vinovatul” scenariului deja pus în scenă, pe spinarea căruia s-a croit „Celebra 7.03” a acestor zile? Poate cei cărora le-au înghețat salariile, mulți ducând greul pandemiei: personal din Sănătate, Învățământ, polițiști, jandarmi, militari, personal calificat din administrația statului? Poate „nerecunoscătorii” studenți, intelectualii de mâine, cu gratuitățile tăiate? Poate milioanele de copii fără alocații majorate? Poate pensionarii care au muncit zeci de ani și au plătit, în tinerețe, din greu, datoria externă a României, sau copiii și nepoții acestora, care vor plăti, tot din greu, datoriile anului 2020? Sau, poate, cei cu meșteșug dezbinați în „ai noștri” și în „ai lor”, în 6 decembrie anul trecut, dar acum înghesuiți cu toții otova la galerie, în timp ce „scenariștii și regizorii” s-au așezat confortabil în loje și în stal?