DE LA MINCIUNA GOGONATĂ LA PERFIDUL “LOVERBOY”

MINCIUNA (definiție DEX): “Denaturarea intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva.” Dacă judecăm definiția începând de la coadă, observăm că minciuna nu ar avea sens, influență, finalitate, scop etc. în lipsa acelui misterios “cuiva”, care, la un moment dat, poate fi chiar oricine. Însă, dacă respectivul “cuiva”, după clipa de fericire cu casele zidite pe mărunțiș și benzina de 1 leu nu “espectorează” mușcătura otrăvită pe calea de neînvins a rațiunii, atunci ipostaza în care se complace ni-l definește fără menajamente drept naiv sau credul. În accepțiunea românilor deștepți, genul respectiv de “cuiva” mai trece și drept bleg, nătăfleț, nătărău, netot, stupid, tont, flaimuc, motoflete și încă vreo 20 de astfel de “portrete”. Este de la sine înțeles că, în virtutea dreptului constituțional la libertate, fiecare român este absolut liber să-și aleagă felul de a fi privit și mai ales de a-și croi soarta alegând în momentele decisive ale vieții între adevărul care “îți sare în ochi” sau “e limpede ca lumina zilei” și minciuna care “are picioare scurte” sau, mai rău, care îți pune “ochelari de cal”.

Corelativ, din definiția minciunii deducem că avem de-a face și cu un personaj perfid, a cărui unică și imorală treabă este să denatureze intenționat adevărul, adică mincinosul, în folosul său și în paguba acelui “cuiva” descris mai sus. Și în acest caz, marea masă a românilor deștepți și cu bun-simț îl apostrofează pe mincinos și cu alți termeni deloc onoranți, care îi demască falsitatea: impostor, ipocrit, escroc, pungaș, trișor, hoț, fățarnic, șiret, viclean, proclet, trombonist, mai nou loverboy etc.

Trecând de la teorie la practică, în ultimele săptămâni de zbucium electoral constat, alături de majoritatea românilor cu scaun la cap, că în taberele disperate ale unor candidați la Prezidențiale denaturarea intenționată a adevărului nu numai că se adâncește în mocirlă, ci capătă aspecte de perfidie absolută care semnifică folosirea “metodei loverboy” în politică. Adică, după ce l-a îmbrobodit pe naivul (credulul etc, etc, etc) susținător cu promisiuni de fericire pentru măcar un mandat la Cotroceni, el pe tron, naivul la poartă, acum “îndrăgostitul” a trecut la ce-și propusese de la început, respectiv a trecut de la minciună la siluirea morală a celui care i-a crezut iubirea perfidă, observând că acesta dă semne de trezire din visul politico-melodramatic. Cine sunt “îndrăgostiții” de campanie? Vorba răstălmăcită a poetului: “Toată floarea cea vestită a întregului Răsărit!” Cine sunt cei “iubiți” doar în campanie? Corul din ce în ce mai mic al vehemenților cu înjurături și amenințări agramate pe Tik-tok și Facebook, precum și al celor câțiva care scanează bezmetic “turul 2 înapoi”.

Pentru a-și ține alaiul de “iubiți” în priza dragostei de campanie, ultima găselniță disperată a loverboy-ului politic a fost să-i trimită pe aceștia la producerea de peste 130 de acțiuni în justiție împotriva CCR, inepție juridică sub camuflajul unei judecătoare pensionare căreia, cu poșeta burdușită de pensia specială, prea puțin îi pasă de violul asupra științei Dreptului și a propriei moralități. Mai mult, deși este anti-european declarat și unicul proprietar al patriotismului, loverboy-ul politic a făcut și o serie de turnee productive la “iubiții” din diaspora europeană, îmbrobodindu-i și promițându-le marea cu sarea ca să stea neclintiți de veghe pe drumul pavat cu bune intenții spre pierzania viitorului. În fine, așa cum demonstrează site-ul Ministerului Justiției al SUA, loverboy-ul ingenios a scos 1,5 milioane de dolari pentru a suci mințile și unor posibili “iubiți” susținători de pe meleagurile Unchiului Sam ai fantasmelor sale politico-sociale-melodramatice.

O să mă întrebați care este sancțiunea penală pentru faptele reprobabile anti- românești ale loverboy-ului politic. Într-adevăr, nu există în Codul Penal, ci într-o cutumă mult mai puternică: votul eliminator dat de milioanele de români deștepți.