AȘA GRĂIT-A… “ZARATHUSTRA”!

Desigur, dragi români cultivați, nici prin gând nu-mi trece să fac apologia celebrei opere filosofice “Așa grăit-a Zarathustra”, și cu atât mai puțin a unor concepte interpretate ulterior, dar întorsăturile neprevăzute ale vieții politice românești mi-au inspirat câteva comparații critic-ironice între nu mai puțin celebrul personaj Zarathustra, cu al său supraom, și un mult mai mic dar neastâmpărat “Zarathustra” românesc, care el însuși se crede supraom. Evident, satira și poate umorul comparațiilor vor fi pe deplin înțelese de cititorii cu note măcar bunicele la filosofia predată în liceu.

Așadar, în tinerețe, Zarathustra a decis să se retragă în munți și să trăiască izolat într-o peșteră, filosofând vreo 10 ani asupre naturii umane și a înălțării acesteia. Comparativ, și “Zarathustra” al nostru a decis să se retragă, dar nu într-o peșteră, ci în lumea largă, România fiind prea mică pentru marea filosofie în interes propriu pe lângă potentați ai timpului, ONG-uri bănoase, reprezentanțe, sucursale, cluburi de dezbateri etc. În răstimpul acestor ani de filosofie practică bănoasă, în principal Viena și încă vreo trei orașe din apropiere au fost confortabile “peșteri” de reflecție despre planul de a se întoarce pentru “iluminarea” României.

După cei 10 ani de reflecție, Zarathustra a coborât în lume și s-a întâlnit cu o mulțime de oameni într-o piață, care așteptau să vadă un acrobat pe sârmă. Deoarece oamenii nu au înțeles ce înseamnă iluminarea și supraomul, a plecat să caute un grup de înțelepți cărora să le împărtășească ideile sale. Întorcându-se din străinătăți pe un cal alb, la fel a făcut și românul “Zarathustra”, dar în ordine inversă: mai întâi și-a cautat grupul de “înțelepți” care să-l sprijine cu filosofia valutei forte și abia după aceea a descălecat în piața publică pentru a grăi unor oameni bazaconiile despre nanocipuri, conversații telepatice cu plantele, mizeria feminismului și teoria buricului tăiat, întoarcerea la viețuirea din timpul lui Ștefan cel Mare și mai ales despre “onoarea” ce ni s-a făcut de a nu fi primiți atâția ani în Schengen!

Comparativ cu profetul Zarathustra, care se reîntoarce dezamăgit în munți pentru o vreme, autohtonul “Zarathustra” nu se dă dus cu nici un chip, convins că este momentul să încâlcească destule minți permisive, grăindu-le despre un program zămislit de supraomul care visează să ajungă. Ca o “nevinovată” scăpare, nu le grăiește oamenilor și adevărul că acesta este o combinație curat “copy and paste” după un Program ONU, împănat cu o imitație bizară a viețuirii în Falansterul de la Scăieni al lui Teodor Diamant, de acum un veac și jumătate. Întrucât noul “Zarathustra” a constatat că nu sunt suficient de credibile conceptele lui teoretice, împreună cu “înțelepții” a trecut la conceptul practic al ciomagului și jupuirii oponenților imuni la manipulare și încăpățânați în ale rațiunii, drept pentru care în prezent grăiește săptămânal la IPJ Ilfov.

În sfârșit, autorul romanului filosofic ne spune că Zarathustra se retrage definitiv în munți, ducând în spate un pitic căruia îi explică simbolul confluenței unor drumuri. Ca să nu pară mai prejos decât este și indignat peste măsură de inteligența și bunul simț al românilor care l-au dat de gol, “Zarathustra” dâmbovițean a cărat până mai deunăzi în spinare nu doar unul, ci doi pitici (politici), de fapt unul și una, aceasta din urmă rămânând doar cu misiunea de a-i prigoni pe ziariștii curioși.

Având în vedere că celebra lucrare filosofică a sfârșitului de secol XIX a rămas oarecum neterminată, ne aflăm în postura de a nu mai putea găsi nici o comparație cu situația zilelor noastre, deoarece epopeea autohtonului “Zarathustra” s-a încheiat definitiv, respectiv fără descălecatul la Cotroceni, de unde spera să “ilumineze” țara cu nedorita grăire “Șansa României este înțelepciunea rusească!” Aferim!