GUVERNUL E MORT, DAR NU SE PREDĂ!
„Garda moare, dar nu se predă!” susțin istoricii că ar fi rostit generalul francez Pierre Cambronne la Waterloo, în 1815, când, deși grav rănit, i s-a cerut să depună armele. Comparativ, la 5 octombrie 2021, exact ca un copil răsfățat care țipă că nu vrea să meargă la culcare, domnul Florin Cîțu, deși „grav rănit” de focul concentrat al celor 281 de bile albe și tot atâtea negre care i-au pecetluit soarta, a rostit înduioșătoarea replică: „Noi nu plecăm, nu ne predăm!” Dacă replica lui Cambronne a rămas în istorie în sensul luptei eroice până la capăt, replica domnului Florin Cîțu, profund bulversat, seamănă doar cu îndărătnicia scaieților agățați urât și fără folos de blana oilor sau cu refuzul celor care, întrecând măsura, se țin încăpățânați de masă la ora închiderii.
Dar oare ce motivație „eroică” îl obligă pe premierul demis să nu părăsească „meterezele” de chirpici și paiantă ale guvernării care se dorea netulburată de orice obligație față de traiul românilor cel puțin până în anul 2024? Prin ce „miracol” politic și-a descoperit deodată rădăcina devenită perenă de atâtea „eroisme” nimeni altul decât cel care, în ziua de 12 martie 2020, a devenit primul premier desemnat din România (și din toată lumea, probabil!) care a fugit cu liftul, cu 15 minute înainte de a fi învestit de Parlament? Ca să nu ne mai încurcăm în meandrele „miracolelor politice” ale ultimilor doi ani, răspunsul ni l-a adus în cioc chiar „porumbelul” scăpat de domnia-sa în după-amiaza scorului istoric al demiterii: „Pentru interesul partidului și al poporului!”
Pentru interesul partidului, da, îl credem prin tot ce știm că a făcut! Pentru interesul cel mult și degeaba așteptat al poporului, categoric nu, prin tot ceea ce nu a făcut! Pentru partid, da, deoarece trebuie neapărat „decontate” cheltuielile astronomice și miile de promisiuni făcute pentru asigurarea „lozului” câștigător din 25 septembrie. Pentru popor, prețurile alimentelor, carburantului și facturile la utilități, tot astronomice, dar zice-se compensate cu sume doar pentru un bec de 45 de wați și gaze cât pentru cafeaua de dimineață a familiei. Și ca să se simtă ceva mai în siguranță și că nu e singur pe lume, tot în ziua demiterii, Guvernul cu „pieptu-i” de aramă a cadorisit poporul român cu cel mai penibil și de neînchipuit „beneficiu”: solicitarea de asistență medicală internațională pentru medicamente anti-Covid-19 și concentratoare de oxigen. Și, bineînțeles, pe lângă rușinea demonstrată internațional a neputinței și dezinteresului, ați ghicit: alți bani, altă distracție!
În context, deși nici la ATI nu mai sunt demult locuri, totuși, cu mila și ajutorul „Domnului”, se încearcă cu disperare „oxigenarea” defunctei coaliții, care a demonstrat cu prisosință și în paguba românilor că „forcepsul politic” din decembrie 2020 nu a adus pe lume un „lucru bine făcut.” În această situație, „proștilor” de români ținuți iarăși pe degeaba în case li s-a adus la cunoștință, la o oră de maximă audiență, o adâncă și inedită cugetare: „Trist, dar adevărat!” În replică, am auzit că mulți români care citesc și istoria neromanțată, dar fără a știrbi cu nimic din eroismul generalului și pilda sa pentru eternitate, și-au adus aminte că, de fapt, acesta ar fi rostit printre dinți doar soldățescul „Merde!”