„NEGUSTORI DE PIEI DE CLOȘCĂ”

Luând aminte, probabil, de la saltimbancii care trâmbițau prin târguri că au preparat ei înșiși pomezi care vindecă de calviție și fac să crească părul nu numai lung până la brâu, ci și buclat, iată că din toamna și până la începutul iernii anului trecut, mai ales în ziua căreia în popor i se mai spune și de Sân Nicoară, niște reprezentanți ai câtorva grupuri de interese, dintre aceia mai „pintenogi” și cu miere contrafăcută în glas, vesteau minunea care – lume, lume! – nu se întâmplă decât o dată la o mie de ani: au dibuit prin tufișuri găina care face ouă de aur! Dar mai mult decât atât, minunea cea mai minunată, ziceau trâmbițașii, era că respectiva găină (treaba ei cum făcea!) ar fi trebuit să ajungă în fiecare zi la fiecare român și să-i lase câte un ou strălucitor cu care să-și îndeplinească visurile.

​Desigur, în scurtul răstimp de atunci și până azi, cam unul din câteva mii de români a adunat în „cuibarul” său din bancă o mulțime de „ouă de aur”, respectivul succes datorându-se faptului că „avicultorii” șefi au înzestrat minunata găină cu un „microcip” conținând adresele, afacerile și conturile bancare exacte ale sus-numiților norocoși. Pe de altă parte, tot în acest răstimp, milioanele de „ghinioniști” ale căror adrese sunt trecute cu exactitate doar o dată la patru ani în listele electorale, și nicidecum în microcipul găinii fermecate, au constatat cu stupefacție că, pentru ei, ouăle de aur erau doar o poleială aurie care ascundea cenușiul ca de granit, cu nuanțe de negru al economiei închise otova, fără noimă și selectivitate, fără perspectivă ori subvenții, al veniturilor înghețate, unele eliminate sau măcar ciuntite, al învățământului online, desfășurat pentru nepermis de mulți copii pe principiile magiei ori ale fachirismului etc.

​În context, exceptându-i pe cei peste 25 000 de sacrificați ai pandemiei și scoși din listele electorale (poate nu chiar toți, că s-a mai întâmplat ca unii să-i folosească asigurându-și procentul pentru „prag”!), românii au mai rămas totuși cu aurul și diamantul adevărat, strălucind de nenumăratele carate ale personalului medical care se zbate cu sacrificiul propriei vieți pentru a-i salva pe cât mai mulți dintre cei bolnavi, dar acționând într-o Sănătate ea însăși în pandemie, parcă luându-i-se intenționat și puținul oxigen pe care îl mai are, ba chiar „metastaziată” pe alocuri de mulțimea de „avicultori” de ocazie, parașutați în Ministerul Sănătății Publice. Iar în fruntea tuturor acestora, parcă dându-se bătut în cuiele veșniciei de către USR PLUS indiferent ce ar… – pardon! – ce n-ar fi făcut sau ce n-ar fi știut, a tronat „maiestuos”, până astăzi, 14 aprilie a.c., „Prâslea cel Viteaz” și merele… – iarăși pardon! – gafele, îndărătniciile, neomeniile de aur calp ale evacuării în miez de noapte a peste 100 de oameni operați etc. Mai mult, din surse demne de încredere, se pare că domnului Vlăduț (alintul real cu care este ocrotit în „lumea” USR PLUS) nu-i păsa nici măcar de faptul că a mâzgălit o pagină întreagă din istoria parlamentarismului românesc postdecembrist, fiind unicul ministru împotriva căruia s-au depus două moțiuni simple în decurs de câteva săptămâni, în cadrul aceleiași sesiuni.

​Împotriva celor 10 puncte ale moțiunii depuse, luni, de către „răii” de la PSD, rămasă acum fără inflexibilul „obiect”, în care se critică argumentat haosul cu consecințe grave din Sănătate, un tovarăș de idei al domnului fost ministru din sus-numita „lume” a USR PLUS, deunăzi, a contraatacat cu o explicație „demnă” de Guinness World Records: „Greșeala a fost că s-a filmat, că erau camere de luat vederi…” După adânca „reflecție” căreia i se potrivește mănușă celebrul refren „Sune-mi, caii când se fură? / Noaptea, pe fulgerătură!”, a venit repede și domnul viceprim-ministru Dan Barna, căruia i se rezervă de drept ultimul cuvânt, precizând fără echivoc: „Să începem să funcționăm ca bărbați de stat și mai puțin ca puștani de stat!” Carevasăzică, în mod explicit, una din „reformele” USR PLUS este că a venit la guvernarea tripartită cu „jucători” U18, și aceștia doar amatori, dar cu pretenții ferme de „naționala mare.”

​„Un act de agresiune al premierului!”, s-a clamat belicos, dar cu dinți de lână, de la vârful USR PLUS, imediat după prăbușirea postamentului junelui domn alintat Vlăduț. În concluzie, după insolita „furtună” din paharul cu apă stătută, întrucât este evident că nu mai merge cu găina care face ouă de aur, nu a mai rămas decât să se afirme ritos că, de fapt, mult mai de preț și mai aducătoare de bunăstare generală este stabilitatea guvernamentală. Adică, dragi români iubitori de speranță, vorba aceea din bătrâni: „Negustori de piei de cloșcă!”