PNRR – UN PROIECT „CHICHIRICIOS”?

Așa cum toți românii își aduc bine aminte, în ultima decadă a lunii noiembrie 2020, cu decoruri somptuoase și lumini galben-albastre ce păreau închiriate de la „Românii au talent”, guvernul Orban, ca să nu vină chiar cu traista goală la alegerile din 6 decembrie, a organizat un spectacol televizat de iluzionism public prezentând draftul unui Plan Național de Redresare și Reziliență (PNRR), din care curgeau valuri de miere și lapte de 3,5% grăsime, țâșneau irigațiile, se auto-astupau gropile din asfalt și răsăreau păduri de netrecut din nisipurile de la Dăbuleni. Evident, erau mult mai multe minunile închipuite cu ochii închiși de către românii de bună-credință, în timp ce „iluzioniștii” le subtilizau cu dibăcie cureaua, ceasul și batista. Concomitent, o distinsă doamnă pe nume Ursula von der Leyen, precum și colegii domniei-sale din Comisia Europeană s-au dovedit a nu avea nici cele mai neînsemnate calități de medium, ghinion care a spulberat și butaforia galben-albastră, și tonul mesianic al prezentatorilor, și imnurile de slavă ale trompeților năimiți, care admirau iluzorii „haine de gală”, dar prefăcându-se, de fapt, că nu le văd posteriorul gol. Întrucât nici noi nu suntem admiratori de vorbe goale și de timp pierdut, amintita „scatoalcă” primită corecțional de la Bruxelles ne scutește să mai prezentăm și alte închipuite reforme și pretinse sustenabilități ale defunctului draft pompos de atunci.

​După asemenea pățanii rușinoase și descalificante, orice om cu scaun la cap, chiar dacă își face „mea culpa” măcar în minte, învață din greșeli și trece la treaba pentru care a fost învestit. Problema este însă că personajul central, domnul Cristian Ghinea, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, refuză ostentativ (sau nu poate?!) să probeze „scaunul la cap”, bazându-se doar pe scaunul oferit la propriu de lăudăroasa coaliție spre propria lui tolănire și emiterea de „gândirisme” explicative cu iz de cartier mărginaș, fără asfalt și canalizare, care deja au intrat în folclorul urban. Spre relevantă exemplificare, în înțelegerea poznașă a domnului Cristian Ghinea, Comisia Europeană nu este apreciată ca fiind vizionară, exigentă, coerentă, nepărtinitoare, apărătoare a Mecanismului de redresare și reziliență adoptat la 10 februarie a.c. și a Programului Next Generation EU, ci este, pur și simplu, doar „chichiricioasă”. Descâlcind în limite rezonabile întortocheata expresie pretins comică, ar însemna că sus-numita instituție europeană ar fi, de fapt, căutătoare de nod în papură față de România și de al său ministru guraliv, de gâlceavă după niște beri în colțul uliței, strâmbătoare din nas, cârcotașă, rea de gură și bârfitoare etc. În aceeași „manieră” sunt interpretate cerințele exprese ale Regulamentelor și Ghidului stabilit privind propriile planuri ale statelor membre, pentru „gânditorul” sus-amintit acestea fiind un „Pat al lui Procust”, dar neștiind (se vede treaba!) că în mitologicul pat nimeni nu „dormea pe el”, iar Procust era un tâlhar scelerat, ceea ce instituțiile europene nu sunt! Nici nu este de mirare că așa se întâmplă când viceprim-ministrul care l-a desemnat în funcție și ar trebui să-l coordoneze, sau măcar să-i bată obrazul și să-i șoptească la ureche niște cunoscute vorbe românești, face versuri „nepereche” pentru manele antiepidemice, concurându-i pe celebrii Florin Salam și Tzancă Uraganu.

​Acestea sunt doar câteva din motivele cele mai „spumoase” pentru care, la „ședința de dirigenție” de la Bruxelles, din 11-13 mai a.c., domnul ministru Ghinea a fost pedepsit să se prezinte „cu părinții”, spre admonițiunea și marea rușine a acestora. Întrucât la Bruxelles nu merge ca în România, unde „ursul Arthur nu era chiar așa de mare”, urecheala primită de la „chichiricioși” l-a obligat pe domnul ministru să declare spășit: „Sunt dispus să discut cu PSD!” Ba chiar să prezinte Planul în Parlament, așa cum au procedat democratic celelalte state europene, deși până acum declarase că l-a încurcat foarte mult „isteria publică”. Adică „hipnotizații” din decembrie anul trecut, treziți la realitate fără pocnitul lui și al altora din degete. În concluzie, până la examenul de la sfârșitul lunii mai, ca să nu rămână „repetinke” încă o dată, să sperăm că domnul Cristian Ghinea va înțelege că PNRR nu este al domniei-sale, al partidului care l-a desemnat sau al coaliției multicolore și multi-ideologice, ci al românilor și pentru români, al României, care, vorba bătrânului voievod Ștefan, „n-a fost și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor.”