„Fie trec, fie mor!”

După aproape o săptămână de la debutul său, asaltul migraționist masiv și fără precedent asupra enclavelor spaniole Ceuta și Melilla, din nordul Marocului, desfășurat sub deviza care a dat titlul acestui scurt comentariu, continuă să constituie cap de afiș nu numai în mass-media internațională, ci și subiect prioritar de analiză și dezbatere în forurile europene. Deși, la prima vedere, evenimentul nu pare ieșit din comun, dat fiind fenomenul migraționist din ultimii ani, sunt totuși de luat în seamă câteva caracteristici care nu numai că îl individualizează, ci ridică și o serie de întrebări privind politica externă a Uniunii Europene. Nu este locul și mai ales spațiul pentru o evocare istorică a existenței enclavelor Ceuta și Melilla, dar, ca cetățean european și om politic, alături de toți cei care gândesc și simt la fel, mă consider dator și răspunzător față de integritatea teritorială a Uniunii din care și țara mea face parte, față de apărarea principiilor și valorilor pe care le promovează, într-un spațiu de justiție, ordine și siguranță.

​ În primul rând, sus-numitele teritorii, ale căror existență și statut sunt recunoscute unanim pe plan internațional, constituie singurele frontiere ale Uniunii Europene cu continentul african, spațiu geopolitic cu adânci frământări și inechități sociale, măcinat de războaie, foamete, înapoiere. Această situație, determinantă pentru fluxul migraționist constant, nu poate însă justifica forțarea bruscă, masivă (cu peste 6000 de cetățeni marocani și din Sahara Occidentală, într-o singură zi!) a frontierelor și mai ales cu agresarea forțelor de ordine spaniole, în condițiile unei pasivități încurajatoare din partea forțelor similare ale Marocului. În mod evident, prin forțarea bruscă și masivă a graniței spaniole, Uniunea Europeană este ținta unei agresiuni, a unei încălcări flagrante, fără nici un dubiu, a dreptului internațional. În atare situație, prim-ministrul socialist al Spaniei, Pedro Sanchez, precum și Comisarul european pentru Afaceri Interne, Ylva Johansson, au declarat fără echivoc: „Frontierele spaniole sunt frontierele Europei.” Desigur, măsurile de restabilire a ordinii sunt și trebuie să fie pe măsura gravității situației. Partidul Social Democrat, Organizația PSD Constanța au trimis mesaje de susținere fermă a măsurilor luate de guvernul spaniol pentru asigurarea granițelor Uniunii Europene cu Africa.

​ În al doilea rând, acțiunea evident premeditată nu poate fi justificată prin presupusa „ofensă” adusă intereselor Marocului de către Spania ca urmare a gestului umanitar privind tratarea de Covid-19 a liderului Frontului Polisario, formațiune înarmată care a proclamat unilateral independența Saharei Occidentale, teritoriu ocupat de statul nord-african. Gestul fățiș agresiv al Marocului asupra acestor unice frontiere ale Uniunii Europene cu Africa, drept răspuns la un act exclusiv umanitar, mai ales prin acceptarea folosirii a peste 1500 de minori neînsoțiți, amintindu-ne de tragedia Cruciadei copiilor, apreciez că are și unele conotații mult mai adânci, care, poate, ar trebui analizate cu mai multă atenție de decidenții europeni. Astfel, de mai mult timp, migrația și refugiații au devenit o adevărată monedă politică de schimb în dialogul dintre Uniunea Europeană și statele nord-africane, în acțiunea concretă de rezolvare a problemelor apărute. Principiul de bază este simplu: eu te scap de migranții nedoriți, iar tu, Europa prosperă, îmi accepți doleanțele: bani, diferite concesii, statut de „țară de origine sigură” etc. În context, cu privire la tragedia inocenților încurajați inuman să forțeze granițe de stat în speranța unui trai mai bun, poate că și UNICEF , care și-a făcut imediat și în mod necesar prezența în zonă, ar putea acționa cu precădere în sprijinul copiilor și mamelor acestora chiar în țările în care viața îi împinge la astfel de gesturi disperate. De asemenea, faptul că „brusc și întâmplător” mii de migranți marocani, cu minori în frunte și încurajați de pasivitatea forțelor de ordine marocane, iau cu asalt și cuceresc Ceuta, nu ar putea să însemne și testarea posibilității de a îngloba în teritoriul țării mult și de multă vreme râvnitele enclave spaniole, respectiv teritorii ale Uniunii Europene?

​ Valul exploziv de migranți din Ceuta, care a atras atenția decidenților europeni și a determinat măsurile de urgență pentru restabilirea ordinii de drept, sunt convins că este deja un subiect de reflecție privind riscurile la adresa politicii externe a Uniunii Europene, ce ar trebui evaluată și completată cu principii și norme care să le contracareze preventiv și eficient. De asemenea, pentru România, ca țară de graniță a Uniunii, aflată ea însăși pe un traseu al fluxurilor de migrație, este un prilej de analiză privind completarea legislației instituțiilor naționale care gestionează acest fenomen devenit fapt cotidian pentru Europa.