MĂREȚIA MICII UNIRI
Aniversăm astăzi 166 de ani de la Unirea Principatelor Române. Chiar și cei mai puțin pasionați de istorie pot povesti multe despre personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și Unirea de la 1859, dar poate nu prea multe despre adevărata măreție a acestui eveniment, comparativ cu sintagma “Mica Unire”, un diminutiv mai mult cu valoare de alint, nicidecum ca expresie a unui adevăr istoric marcant. În fapt, dincolo de limbajul politic, jurnalistic și popular cotidian, așa-numita Mică Unire semnifică însăși întemeierea României ca stat. Pe drept cuvânt, istoriografia română a ultimilor ani consemnează că dacă se vorbește despre 1918 ca reprezentând Marea Unire, atunci în mod eronat 1859 ar reprezenta Mica Unire. Toate argumentele converg spre concluzia că fără Unirea de la 1859 nu ar fi fost posibilă Unirea de la 1918.
Așadar, aș spune că aniversarea de astăzi, dincolo de discursul solemn pe care îl merită cu prisosință, ne prilejuiește înțelegerea profundă a măreției Unirii de la 1859, privită ca act fundamental de naștere a României moderne, care a permis reforme adânci, odată cu aducerea pentru prima dată a câtorva elemente occidentale în viața românilor. Totodată, astăzi, evidențiind măreția actului istoric de la 1859, ne exprimăm respectul și recunoștința față de generația intelectualilor patrioți care au făcut posibilă Unirea sub domnia lui Cuza, înlesnind astfel înmânarea stindardului unității naționale către marea generație a patrioților de la 1918.
Dragi români!
Cu prilejul Aniversării de astăzi, ca de atâtea alte ori, îmi exprim convingerea că ideologiile și convingerile diferite, apartenența politică și diversitatea religioasă nu pot fi obstacole în calea unității românilor din țară și din diaspora pentru dezvoltarea și modernizarea României noastre, a tuturor, așa cum ne-au încredințat-o înaintasii”
Vă urez, dragi români, la mulți ani în Măreția Unirii!