LENEA ȘI PROSTIA DĂUNEAZĂ GRAV ROMÂNIEI

În lumea sălbăticiunilor, lenea și prostia nu există. Viețuitoarele care nu vânează, nu caută, nu scormonesc, nu culeg, pur și simplu mor. În lumea civilizată a lui Homo Sapiens, lenea și prostia coexistă, iar în ce privește România, care se vrea occidentală, cele două surori gemene chiar prosperă. Dar dacă tot se vrea occidentală, noi, care muncim, nu înțelegem de ce România nu procedează cu leneșii ca în Vest, ca în Germania, de exemplu, unde programul “bani pentru cetățeni” (Burgergeld) nu se mai aplică celor care refuză repetat ofertele de muncă, aceasta însemnând că nu mai au nevoie de ajutorul statului. Logic!

Pentru că nu procedează așa, România numără peste 290 000 de asistați social, din care 14 855 de oameni sănătoși, în putere, cam cât populația unui oraș mediu, au refuzat tot anul trecut să presteze ore în folosul comunității, să accepte ofertele de muncă sau să-și caute un job. Mai rău, multele milioane de lei alocate lunar pentru nesimțita puturoșenie nici măcar nu prea sunt cheltuite pe alimente, ci se regăsesc mai mult în buzunarele cârciumarilor din satele și mahalalele unde sporește astăzi abandonul școlar, obscurantismul, promiscuitatea, ca premise ale infracționalității de mâine.

Ca să nu se simtă stingheră – Doamne ferește! – în lumea civilizată a României, lenea s-a legat cu lanțuri groase de sora sa, prostia, și de mai mulți veri și nepoți ai acesteia: lipsa de educație, de discernământ, de gândire și apreciere dincolo de lungul nasului și de postările ridicole și agramate de pe Facebook și Tik-Tok, încrederea oarbă în zicerile unor “clarvăzători” gen Rasputin, mai nou Carmen Hara ori vreun Mesia apărut intempestiv care, când încruntat, când mieros, promite credulilor pielea ursului din pădure.

Prostia și rubedeniile acesteia le găsim întruchipate în mulțimea agresivă a unora cu tobele de eșapament sparte la BMW-urile second-hand, cărora le urlă boxele în trafic, care își încarcă autovehicule de la reteaua electrică comună a blocului,care ne taie calea fără semnalizare sau parchează de-a latul ori pe două locuri, în posesorii de lanțuri de aur care le atârnă pe piept precum cele ale viețașilor la picioare, care n-au nici o treabă cu liniștea nopții, trântirea ușii la lift ori bună ziua, care nu plătesc biletul la autobuz, dar fac nunți și cumetrii în mijlocul străzii, în urlete de manele, cu mici, semințe și bere la peturi de doi litri. Mai de prin noiembrie-decembrie anul trecut, a apărut și face ravagii o pleiadă a unora care ne urăsc de moarte și ne amenință cu iadul pentru că noi, cei care am putea să ajungem în România mai puțini decât ei pentru că raționăm, nu putem crede și nu dăm mii de like-uri la “dezvăluirile” și pozele contrafăcute de pe Tik-Tok și Facebook despre extratereștrii de sub piramide, sutele de kilometri de tuneluri pe sub Bucegi, pomii miraculoși care rodesc femei în bikini și nici nu ne prosternăm în fața unui Mesia înconjurat nu de apostoli ci de bodyguarzi cu șișul la vedere, care ne amenință așteptând în zadar “mesajul ferm, hotărât și categoric al Americii” etc. Vorba aceea cu tâlc: Mare e grădina Domnului!

Ca să nu fiu părtinitor, există astfel de ocrotiți ai Domnului, sau aflați mai în coada șirului cu ale gândirii chiar și la nivel instituțional. Astfel, pentru anul 2025, la codul CAEN – 9699, apare profesia privind “furnizarea de servicii sexuale”. Deși este clar prevăzută în codul CAEN, totuși fetele de pe centură nu pot răsufla ușurate deoarece nu le spune nimeni unde își pot autoriza activitatea, întrucât le încurcă precizarea Ministerului Justiției, care spune că “furnizarea de servicii sexuale” nu poate fi înregistrată ca obiect de activitate într-o firmă, chiar dacă are felinar roșu la intrarea oficială. Adică altă prostie, făcută ea însăși prost.

Am convingerea că mare parte dintre dumneavoastră, oameni muncitori, cu judecată și bun-simț, sunteți în asentimentul meu că lupta cu lenea endemică și prostia ostentativă nu este ușoară, dar trebuie dusă cu perseverență, curaj, determinare, de la simplul cetățean la instituții, în întreaga noastră societate, care, iată, tolerează prea multe pentru prea mulți și cere prea puțin tuturor. Aceasta fiind nedorita realitate, cu acceptul dumneavoastră aș încheia parafrazând celebrele vorbe ale boierului Moțoc: “Proști și leneși, dar mulți!”