„MOFTUL ROMÂN”

Ieri,13 februarie 2022, s-au împlinit 170 de ani de la nașterea marelui nostru I.L. Caragiale, scriitorul român care, de cele mai multe ori, a reușit să surprindă în două-trei pagini esența personajelor și caracterelor dintr-un întreg roman. Odată cu acestea au ajuns până la noi și vor rămâne pentru posteritate vorbe, expresii, sintagme, explicații ridicole date de infatuați și de submediocri cu ștaif, manevre politice meschine cu oameni fără merite, impuși de la „centru”, ministere și alte funcții înalte, oferite „cadou” etc. Prin tristă analogie cu cele descrise de Caragiale, câți oare dintre „domnii Goe”, ajutați până mai ieri de „mam’mare, mamițica și tanti Mița” ori de „madam Piscopesco” să treacă clasa, și-au agățat astăzi de nume titlul de doctor precum numărul de inox pe poarta casei? Și oare câți Trahanache, Dandanache, Farfuridi ori Cațavencu, câte oare „coana Joițica, damă bună” ne vorbesc de la TV și pupitre înalte să mai avem „puțintică răbdare” și va fi bine?

​„Moftul român”, revista în care Caragiale creiona magistral astfel de personaje și caractere, și-a încetat apariția în 1902, dar iată că multe dintre acestea au răzbătut veacurile și se hrănesc hulpav din realitățile românești de astăzi, întreținându-le. Recitind „Momente și schițe” în an jubiliar, râdem, desigur, dar râsul parcă nu este al nostru, așa cum nici al maestrului nu era când observa astfel de personaje, oameni fără rezultate, fără viziune, fără scrupule, fără onoarea cuvântului dat. Aceștia sunt, chiar și astăzi, „moftangiii de profesie”, așa cum i-a descris maestrul. Iată-i!

​„Moftangiul este eminamente român, cu toate astea, înainte de a fi român, el este moftangiu (…) Moftangiul este patriot hotărât, naționalist exclusiv, român până în măduva oaselor! Toată lumea trebuie s-o știe! Guvernamental sau, când din nenorocire nu se poate asta, opozant, moftangiul felicită România în cazul întâi, o deplânge în cazul al doilea, în ambele cazuri o iubește până la nebunie(…) E om de partid, câtă vreme nu-i vorba decât de vederi asupra politicii interioare (…) Moftangiul se găsește în toate clasele sociale (…) Moftangiul poate avea sau nu profesiune, poate fi sărac sau bogat, prost ori deștept, nerod ori de spirit, tânăr, bătrân, de un sex sau de altul sau de amândouă (…).”

​„Fiică de arendaș, de negustoraș, de avocățel, de ofițeraș, de popă – moftangioaica este româncă și prin urmare nobilă, et par consequent nu poate suferi mojicimea (…) Moftangioaica română vorbește românește numai avec les domestiques, încolo franțuzește – acu ia lecții de limba engleză (…) Moftangioaica își oprește întotdeauna cupeul de-a curmezișul străzii. Pentru dânsa sunt numai două orașe în care poate trăi cineva: Paris et Bukarest sau foarte curand Dubai(…) Crudă, adică necoaptă, primește cadouri de la bărbați răscopți; răscoaptă, face cadouri la săraci necopți, adică cruzi (…) Culmea ambiției – un minister pentru bărbat și un secretariat pentru amic.”

​„Savantul. E un exemplar de lux în galeria moftangiilor români și costă scump. Teorie nouă din cărți vechi (…) El dirijează un institut național savant sau, dacă încă nu până acum, va inventa unul sau două pentru a le dirija, care trebuie să fie centrul și farul cultural în Peninsula Balcanică. Ar fi o rușine să lăsăm pe Bulgaria să ne ia înainte! De exemplu, este absolut indispensabil să întemeiem un institut pentru domesticirea, prăsirea și educarea licuricilor. Dar pentru asta, savantul nostru (…) trebuie să călătorească în cele două emisfere (…) Nici un guvern nu cutează, nu gândește măcar să se atingă de el și de institutul lui; sunt lucruri inviolabile (…) Culmea moftangiului savant: a-și comanda statua încă din viață și a prezida la inaugurarea ei și la apoteozarea sa (…).”

​Astăzi, dragi români, în an jubiliar, cinstindu-l așa cum se cuvine, cred că putem găsi măcar o oră pentru a reciti câteva pagini din opera lui I.L Caragiale, apoi măcar un minut pentru a reflecta asupra celor citite!

Similar Posts