CITIȚI ȘI VĂ CRUCIȚI!

Ghici ghicitoarea mea dublă: 1.Cine te felicită și îți adresează urări de bine, popor român, la marile sărbători creștine și la aniversările momentelor istorice care te definesc? Răspuns: oamenii care te apreciază prin cunoaștere adevărată, înțelegere, onestitate și respect față de adevăr, denumiți generic prieteni! 2.Cine te blamează fără vină, popor român, chiar de Ziua ta Națională, și îți aruncă sudalme și batjocuri mascate laș în „analize” cu pretenții științifice, dorind să-ți șteargă zâmbetul și lumina de pe chip, frumuseți pe care chipurile lor nu le pot avea? Răspuns: …!

​Din categoria celui de-al doilea răspuns la ghicitoare fac parte și „editorialiști” care, chinuiți pesemne atât de puseuri de micime sufletească, cât și de „diavolul” lipsei de respect față de istoria adevărată a neamului lor și de realitățile prezentului (unii își câștigă arginții și din asta!), nu se sfiesc să atârne „pietre de moară” inclusiv de gâtul prestigiosului Deutsche Welle. Așa se face că, în chiar Ziua Sfântului Apostol Andrei și în „întâmpinarea” Zilei Naționale a României, în loc să-și pună „straiele curate” ale bucuriei de a fi româncă, o doamnă pe nume Sabina Fati scrie o „analiză” cu multe afirmații de mai mare rușinea și păcatul, hulind Marea Unire de la 1918. „1 Decembrie și eșecul unității” este titlul blasfematoarei „analize”, titlu pe care, probabil, l-a „rumegat” îndelung sus-numita autoare, „lustruind” astfel bocancii înnoroiați ai unora și altora care ne calcă în picioare istoria.

​Pe lângă multe alte inepții, „Unirea a avut loc <cu furca>”, exclamă „științific” revoltată autoarea, concluzionând exclusiv cu de la sine putere că românii nu ar ține seama de faptul că „Ardealul nu este doar românesc, ci și unguresc și nemțesc și evreiesc”, uitându-i însă nu numai pe armeni, cehi, polonezi și alți onești trăitori ai Transilvaniei, dar uitând să pună și virgulele obligatorii între enumerările făcute. Continuându-și „revolta” și „compătimirea”, sus-numita doamnă clamează „incapacitatea Bucureștiului de a le demonstra maghiarilor (doar acestora, nu și nemților, evreilor etc.) că sunt egali cu românii în fața instituțiilor statului.” În contrapondere și cu deplin respect față de adevăr, îi recomand autoarei să întreprindă demersurile legale pentru a-i intervieva atât pe președintele României, cât și pe miniștrii de etnie maghiară, pe toți parlamentarii maghiari și ceilalți 18 reprezentanți în Parlament ai minorităților naționale, prefecții, președinții de Consilii Județene, sute de primari etc. cât de „discriminați” sunt în fața instituțiilor statului unitar român, instituții pe care ei înșiși le reprezintă.

​„Firește că România este o țară închegată, care-și controlează (?) provinciile istorice (…)”, o dă la întors autoarea spre final, dar când să ne bucurăm că bunul Dumnezeu i-a înroșit obrazul dându-i mintea cea de pe urmă, își zgârie pe frunte calomnia supremă: România ar fi „un edificiu care și așa a fost construit strâmb de la început.” Nu-mi stă în fire și nici nu simt nevoia să mă refugiez căutând repere ale respectului față de țara mea în înțelepciunea clasicilor sau a contemporanilor, dar, pentru calmarea „fanteziilor” doamnei Sabina Fati, mă văd silit să-i aduc la cunoștință doar prima frază a discursului domnului KJaus Iohannis la recepția din după-amiaza zilei de 1 Decembrie a.c., când, în fața distinșilor invitați, a declarat de bunăvoie și nesilit de nimeni: „La fiecare 1 Decembrie, de Ziua noastră Națională, simțim aceeași emoție puternică ce ne unește în jurul unei sărbători care ne aparține tuturor, indiferent de locul în care ne aflăm.”

​Ca să nu rămân dator cu o concluzie finală la elucubrațiile doamnei Sabina Fati, declar cu deplină convingere și mândrie că a trecut mai bine de un secol din veșnicia Marii Uniri a românilor. La mulți ani, România!

Similar Posts