UN JUDEȚ NUMIT ROMÂNIA

Dragi români, ia stați dumneavoastră puțin, ca să ne înțelegem! De ce vă tot pierdeți timpul întrebându-vă cam ce chip ar putea avea o judicioasă și benefică reformă administrativă și instituțională? Sau cum vine aia comasare, restructurare, reorganizare, resetare, revigorare și relansare economică, măi românilor, în timp ce strângeți cureaua până la ultima gaură ca să plătiți toate taxele, impozitele și facturile mai mari decât Himalaia? Ce e cu fantezia asta debordantă pe capul vostru? Chiar nu vă ajunge că prim-ministrul “bad boy” Bolojan v-a pricopsit – drăgăliță Doamne! – cu un balaur de austeritate cu șapte capete și cinci viceprim-miniștri, pe care să-l cărați în spinare prin toată țărișoara devenită județul lui preferat, cu capitala mutată de la Oradea tocmai în târgul Bucureștilor? Bârfiți și îl criticați pe la toate colțurile și televiziunile pentru măsurile care l-au agresat într-o noapte înnorată a minții și pe care le-a ordonat precum numitul Ludovic al XIV-lea, care a spus, tot încruntat ca și el: “Județul sunt…” – pardon! – “Statul sunt eu!” Mă rog, stat-județ…, rege-prim-ministru…, consiliu județean-Parlament… Cam tot pe acolo, că așa e între noi, francofonii, ce mai!

Bine-bine, o să ziceți dumneavoastră, oameni de bun-simț, dar coaliția parlamentară și guvernamentală ce păzește? Care este implicarea partenerilor politici? Păi care coaliție, care parteneri? O să vă răspund eu, poate mai metaforic, dar îndemnat tot de bun-simț: Hârtia suportă, dragi români, orice înțelegere politică, orice proiect de lege scris prost, orice măsură economică absurdă, dar în înțelegerea sus-numitului conducător de județ cât țara întreagă nu încape marele adevăr că viața nu e o hârtie pe care să scrii pâine, rate, facturi, salarii și pensii îndestulătoare, educație, sănătate și gata, le și ai. Despre ce coaliție poate fi vorba în înțelegerea respectivului “Dan, căpitan de plai” izolat în propria fixație aproape patologică a tăierilor de oriunde și din orice? Nu ești pus temporar acolo (repet, pus, nu ales!) ca să ai grijă de milioanele de anonimi de la care storci ultima centimă? Doar țapinarii hipnotizați de puterea drujbei taie și stejari, și putreziciuni, și bălării la grămadă, fără să le pese de pustiul din urmă. Evident, miniștrii PNL bat din călcâie în fața inexpresivă a șefului, cei din USR nici măcar nu încearcă să-și înțeleagă rostul la Apărare și Externe, cei din UDMR o mai dau și pe vechea lor obsesie, iar aproape tot ce propune conducerea PSD – veșnicul “vinovat de serviciu” – este întâmpinat cu barda și harapnicul.

Dar limita îngrijorătoare a înțelegerii sus-numitului personaj despre cine a ajuns să fie, dar mai ales ce trebuie să facă și ce mari obligații are, nu și-a mai putut-o tupila pe nici unde, luni, 3 noiembrie a.c. În această zi care va rămâne de pomină, prin refuzul de a se prezenta la “Ora prim-ministrului”, a demonstrat că nu dă nici doi bani pe Parlamentul unde el însuși este senator, apreciindu-l drept un fel de consiliu local la discreția agendei sale, înjghebat pe un teritoriu cunoscut drept România. Asta doar ca să se știe la UE că avem și noi Parlament! Cum era de așteptat, un personaj anost din pleiada care îi ține trena, total necunoscut prin acțiune, ci doar prin funcția de președinte al Senatului, s-a repezit imediat să sperie mapamondul precum că, vezi Doamne!, invitația ar fi “Un semnal foarte prost din perspectiva stabilităţii României.” Ei, nu zău?! Păi tocmai invers, tematica stringentă a invitației ar fi constituit un semnal mai mult decât bun din perspectiva stabilității României, atât pentru investitorii externi, pentru parteneriatul strategic, cât și pentru patronate, sindicate, populație. Desigur, s-a însăilat repede cu sfoară albă scuza semnării unui acord cu foarte respectabila companie germană Rheinmetall, asta însă abia după ce refuzul fusese insolent exprimat cu zile în urmă. Dar…, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!

Și colac peste pupăză, când toate cele se precipitau pe capul nostru, 1000 de trupe americane părăseau România parcă pe șest și pe vârfurile bocancilor ca să nu deranjeze cumva Apărarea și Externele păstorite idilic și somnolent de miniștrii USR. Noroc că prindem Kyiv Post, care ne-a spus despre trebușoara asta cu plecarea americanilor, așa cum pe vremuri aflam de la bulgari și unguri ce mai e prin lume și pe la noi. Altfel, cine știe cât mai așteptam aprobarea comunicatului de la Dominic Fritz, președintele USR și unicul primar fără cetățenia română. Asta ca să nu mai spun că personajul ce se închipuie “Statul sunt eu!”, care a șutuit invitația Parlamentului, era ocupat până peste cap cu asaltul Cotrocenilor pentru numirea celui de-al 5-lea viceprim-ministru, o doamnă antreprenor extrem de pricepută în a eticheta “ca la ușa cortului” orice pământean, inclusiv pe mai marii lumii. Ca să știe tot mapamondul că un județ cât o țară nu e de colea!