ZIUA IMNULUI NAȚIONAL AL ROMÂNIEI

Dragi prieteni români, la fel ca în fiecare an, la 29 iulie, de orice stare, profesie, vârstă ori credință am fi, cinstind Ziua Imnului Național al României ne simțim mai aproape unii de alții, mai încrezători în viață și în puterile noastre de a birui greutățile, piedicile, iluziile deșarte. Cu sinceră mândrie vă mărturisesc, stimați prieteni, că sunt convins de înaltul Dumneavoastră fior de simțire și prețuire la intonarea Imnului Național, această unică melodie care ne-a traversat Istoria zbuciumată a ultimilor aproape 180 de ani și pe care am recunoaște-o în orice clipă și oriunde în lume.

Dar, pentru că “Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri!”, până la a răzbi prin iureșul istoriei cel de astăzi, România a avut alte șase imnuri.

1862: “Marșul triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor”;

1884: “Imnul regal român” – cel mai longeviv, până în anul 1947;

1948: “Zdrobite cătușe”;

1953: “Te slăvim, Românie, pământ strămoșesc”;

1975: “Pe-al nostru steag e scris Unire”;

1977: “Trei culori cunosc pe lume”.

“Deșteaptă-te, române!”, adoptat în decembrie 1989, Imnul care ne unește, ne îmbărbătează și ne îndeamnă astăzi, și a cărui esență este perenitatea neamului și națiunii române, a fost intonat prima oară la 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.

Imnul Național al României de astăzi nu este nici ideologic, nici preamăritor de persoane ori de putere străină, nici îndrumător spre idealuri de întâietate, de supremație ori alte iluzii deșarte. Imnul nostru de astăzi este esența în versuri bărbătești, curajoase și mândre a ceea ce am fost, suntem și vom fi, în veacul vecilor! Să-l cunoaștem, să-l înțelegem și să-l cinstim, dragi prieteni români, ca înaintemergător al nostru nu doar în zile și la ceremonii festive, ci în fiecare clipă și împrejurare de amintit a vieții fiecăruia dintre noi!

LA MULȚI ANI IMNULUI NAȚIONAL AL ROMÂNIEI!

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!