ȚARA LUI PAPURĂ VODĂ!

Stimați prieteni români, dragi constănțeni, probabil ar fi fost de neconceput ca expresia “Țara lui Papură Vodă”, pe care o folosim atât de des de vreun an încoace, să-și aibă altundeva obârșia decât pe străvechile noastre meleaguri. Așa se face că aproape cu patru veacuri în urmă, când domn al Moldovei era foarte tânărul Ștefăniță Lupu, a bântuit ciuma, apoi a fost o secetă cumplită și foamete așijderea, încât oamenii făceau pâine din făină de coajă de copac și papură uscată. Degeaba a fost el isteț, curajos, bun diplomat și omenos față de supuși, dacă Istoria ni-l amintește drept Papură Vodă!

Istoria ca istoria, dragi români, dar mă întreb, ca și dumneavoastră, ce ne facem cu realitățile zilelor noastre? Dacă stăm să ne gândim, peste toate necazurile, grijile cotidiene și luptele la baionetă din tranșeele politicii, doar epidemia de ciumă ne mai lipsește ca să fim pe deplin “Țara lui Papură Vodă” din Europa!

Spunând acestea, cum aș putea să mă prefac că nu văd ce se întâmplă în jurul meu și să nu fac o revoltătoare paralelă între ciuma din vremea tânărului Ștefăniță Lupu și urmările “ciumei” austerității primitive a învechitului în rele și minciună BoloJaf, care, de mai bine de un an, sufocă economia țării și viețile românilor? Cum să nu spun că trăim în Țara lui Papură Vodă când numitul BoloJaf, înconjurat de camarila hrăpăreață și habarnistă care îi duce trena, ne joacă soarta la cea mai mizeră demonstrație de alba-neagra politică pentru a-și apăra privilegiile și acoliții? Cum să nu afirm că doar în Țara lui Papură Vodă premierul demis de Parlament își poate permite neobrăzarea de a refuza să plece, exact ca ultimul cocalar care crede că e “dreptul” lui să nu plătească amenda pentru că a trecut pe roșu fără să-i pese, și îl mai și calcă pe polițist?

Mâine-poimâine, dragi români, se vor împlini cinci luni de când Înalta Poartă din Dealul Cotrocenilor, deși sunt destui români deștepți, habar nu avem ce semnal luminos așteaptă pentru a desemna un candidat la funcția de premier. Se vântură zvonul că pe 18-20 septembrie, sau imediat după, ori ne vom bucura de o geană de lumină, ori se va deschide o altă cutie a Pandorei. Până atunci, ca să nu avem timp de prea multe întrebări, mai doborâm din când în când câte o dronă în trei secunde și dezbatem pățania trei zile, cumpărăm de la OMV benzină, motorină și gazele naturale cele mai scumpe din Europa, energie la preț de Monte Carlo dintr-o țară bombardată non-stop, apoi învățăm Istoria României citind pe Facebook traducerile din limba maghiară despre intrarea triumfală a fascistului Horthy în “Kolozsvar”, la 11 septembrie 1940. În sfârșit, probabil pentru a-și face oarece curaj, dar și într-o sugestivă comparație, domnul președinte ne-a transmis ultima îmbărbătare în materie de premier tocmai din Finlanda, țara turmelor de reni, ca să stăm tot așa, liniștiți, în Țara lui Papură Vodă.

În contextul acestor stări de lucruri, sunt convins, dragi români, că mi-ați imputa dacă nu aș prezenta câteva considerații și despre țucălarul român, o îndeletnicire frecventă în Țara lui Papură Vodă. Explicația este simplă. Oricare dintre sus-numitele “mărimi”, și încă mulți alții, la fel de trecători cu toții, s-ar simți incompleți fără măcar un țucălar talentat, servil și bun vorbete, non-stop în coasta lor. Pe de o parte, prin definiție, țucălarul angajat are misiunea să “acopere” și, la nevoie, să argumenteze public “treburile” imunde ale șefului, ocrotitorului, mentorului etc. Pe de altă parte, țucălarul are marea grijă să-și însușească permanent cunoștințe, deprinderi, mânării etc., care să-i servească într-o dorită ascensiune, astfel conservând, dezvoltând și ducând mai departe, în Țara lui Papură Vodă, obiceiuri, combinații și metehne de care ne-am săturat până peste cap. În comparație, dacă pe vremea regilor Europei feudale, țucălarul cu oala de porțelan, la propriu, chiar era un nobil adevărat și foarte influent, țucălarul român de astăzi, fără oală, dar cu toate metehnele vechi, este cu mult mai puțin chiar și decât ultimul dintre epigoni.

Pentru exemplificare: Ilie-Sărăcie BoloJaf, fost la primărie, fost la județ, fost secretar general al Guvernului, fost prim-ministru, în prezent interimar, în viitor aspirant la Președinție… Dar sunt și alții, știți dumneavoastră!