Descoperiți Dobrogea! MUZEUL DE ISTORIE NAȚIONALĂ ȘI ARHEOLOGIE CONSTANȚA

„Șarpele Glykon”

​Se împlinesc 110 ani de la punerea pietrei de temelie a emblematicei clădiri constănțene din Piața Ovidiu și 45 de ani de când aceasta adăpostește cele peste 430 000 de exponate ale Muzeului nostru, cel mai important și mai mare după Muzeul Național de Istorie al României din București. Evenimentul de început se întâmpla în luna mai a anului 1912, în prezența Principelui Ferdinand, moștenitorul tronului, clădirea în stil neoromânesc fiind principalul obiectiv din planul general de reamenajare a Pieței Independenței, denumirea ei de atunci. Dar până la mutarea definitivă în actualul sediu, la importanța și măreția de astăzi, propria sa istorie a fost una zbuciumată, cu perioade de înflorire și declin, de reorganizări și mutări, ba chiar cunoscând și un devastator incendiu.

​Momentul constituirii muzeului este consemnat încă din 1878, anul unirii Dobrogei cu România, și se datorează viziunii, stăruinței și dragostei față de aceste meleaguri, calități care au însuflețit două mari personalități constănțene ale vremii: Remus Opreanu, primul prefect al noii administrații românești, și Ion Bănescu, primarul de mai târziu al Constanței, cel care a construit într-un singur an calea ferată și elegantul „Pavilion de Băi”, primul imobil al viitoarei Stațiuni Mamaia. Pentru a stopa contrabanda cu piese antice, descoperite la tot pasul ca urmare a lucrărilor de extindere a orașului, multe dintre acestea intrând ilegal în colecții particulare, autoritățile au solicitat sprijinul populației, presa vremii omagiind și publicând numele tuturor cetățenilor care donau vestigiile descoperite. Acțiunea s-a bucurat de succes, primele 15 piese fiind expuse chiar în cabinetul prefectului, iar alte 27, mai mari, pe o alee a instituției. Mai mult, finalitatea a fost de la bun început și una funcțional-educativă, astfel că dintr-o telegramă adresată de prefect lui Mihail Kogălniceanu, la 30 august 1879, aflăm că expoziția deja fusese vizitată de grupuri de școlari sosiți tocmai din Moldova.

​Pentru o lungă perioadă de timp, începând din anul 1882, când un incendiu a distrus Palatul Prefecturii, micul muzeu a fost mutat de mai multe ori. Mai întâi, într-un pavilion al Grădinii Publice, așa cum îl vedem într-o fotografie de la începutul secolului XX, apoi în cadrul Gimnaziului „Mircea cel Bătrân”, iar în anul 1928, după o expoziție în fața Cazinoului, prilejuită de semicentenarul Independenței de Stat, într-o aripă a Primăriei. Creșterea permanentă a colecțiilor, atât prin donații și achiziții, cât mai ales prin săpături de salvare sau de cercetare din Dobrogea, au determinat autoritățile, în anul 1937, să mute din nou muzeul nicăieri altundeva decât în localul berăriei din fața Cazinoului (sediul de astăzi al Acvariului), cu program de vizitare și taxă de intrare. Aflăm din documente că în anul 1938, muzeul a primit 5000 de vizitatori. Un moment important în evoluția muzeului l-a constituit evenimentul cultural internațional din 1957, prilejuit de bimilenarul nașterii marelui Publius Ovidius Naso, poetul roman exilat la Tomis. După festivități, muzeul a fost mutat într-o clădire nouă, actualul Palat Arhiepiscopal, apoi definitiv, în actualul sediu, în anul 1977, la centenarul Independenței de Stat, concomitent cu inaugurarea din același an a monumentului roman Tropaeum Traiani de la Adamclisi.

​Astăzi, într-o organizare deosebită, deschis la dispoziția noastră, a tuturor românilor iubitori de istorie dobrogeană, Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța ne prezintă mii de vestigii grecești, romane, bizantine și din evul mediu până în epoca modernă, precum „Gânditorul” de la Hamangia și Șarpele Glykon, piese unice în întreaga lume, grupul statuar Fortuna cu Pontos, zeitățile protectoare ale Tomisului, Edificiul cu Mozaic, din exterior, cel mai mare din sud-estul Europei. Tot aici, fără întrerupere din anul 1968, se editează revista „Pontica”, anuar de anvergură internațională, și se realizează schimburi și alte acțiuni cu aproape 200 de instituții de profil din 30 de țări. A vizita acest muzeu de mare prestigiu, deschis acum un veac și jumătate cu doar câteva piese în biroul unui om inimos, reprezintă, stimați concetățeni, un act de cultură, de respect pentru istorie și față de specialiștii care îi conservă tezaurul inestimabil.