ZIUA MUNCII ÎN ANUL JAFULUI

În această săptămână de tumult și întorsături politice, m-am întrebat dacă în gândurile celor care, mai ales tineri, își fac planuri pentru minivacanța începută astăzi și-a făcut loc, măcar pentru o clipă, și recunoașterea menirii privind sărbătorirea zilei de 1 Mai, ZIUA MUNCII. Nu doresc să reamintesc cele știute despre viețile jertfite pentru drepturi în acel 1 Mai al anului 1886, ci să aduc un omagiu milioanelor de români pentru care prioritatea fiecărei zile este MUNCA. Poate că titlul va părea unora prea dur, nepotrivit sau chiar provocator pentru o sărbătoare, dar sunt convins că nici nu ar servi nimănui un titlu pompos, artificial, de complezență, departe de nepăsarea și chiar sarcasmul măsurilor prin care au fost desconsiderați și umiliți milioane de oameni în acest an, din toate profesiile, care muncesc în România.

“Dacă munca era bună și ușoară, o alegeau domnii!”, reamintea un prieten despre o vorbă din alte timpuri. Dar nici astăzi, în timpurile tehnologizării, ale ciberneticii și inteligenței artificiale, munca în diversele ei forme nu a dispărut. Sudoarea, efortul fizic, munca în schimburi, mâinile bătătorite și obrajii aspriți de vânt sau ger, gărzile continue din spitale, șantierele înnoroiate și asurzitoare, antreprenoriatul curajos, nopțile de studiu, experimentele și cercetarea, veghea la posturile de comandă ori pentru liniștea și siguranța oamenilor nu au dispărut și nici nu vor dispărea, pentru că fac cinste și dau demnitate celor care le practică.

Dar toate aceste feluri de muncă și de efort, care produc, promovează și apără valori, de aproape un an de zile au fost minimalizate, desconsiderate, disprețuite, ignorate și chiar tratate cu dispreț și aroganță dictatorială de o guvernare în care cifrele, procentele și indicii au fost mai presus de valoarea muncii, de oameni și viață, de nevoi, de griji și speranțe, de aspirații și așteptări. O guvernare de nesuportat, în care doar s-a luat, s-a tăiat, s-a redus, s-a ciuntit, s-a înjumătățit, s-a înlocuit în numele unei reforme înrobitoare, dar mai ales ruinătoare. O guvernare falimentară, care a lovit fără scrupule în milioanele de vulnerabili și care doar în acest an a cauzat închiderea aproape a 21000 de firme. O guvernare care a reușit să reducă, să taie și să înlocuiască până și umorul recunoscut al românilor chiar și în clipele grele, lăsând pentru istorie sintagme rușinoase precum “Ilie-Sărăcie” ori mai de curând “Bolo-jaf”. O guvernare a unui an de adevărat jaf al muncii,.care își trăiește ultimele clipe.

Stimați prieteni români,
Gândurile mele de prețuire și omagiu în această zi de sărbătoare sunt destinate Dumneavoastră, indiferent de credință ori crez politic, milioanelor de oameni muncitori ai industriei, care a mai rămas, ai agriculturii, câtă mai este, ai antreprenoriatului, spitalelor, școlilor și instituțiilor, ai scenei, condeiului, pensulei și sportului, militari și polițiști, care munciți având grija familiilor și a țării. În această zi de 1 Mai, ca om politic responsabil, sunt onorat să adresez cele mai bune gânduri și urări tuturor concetățenilor mei, oameni necunoscuți, neștiuți, nevăzuți, tăcuți, modești și răbdători, care faceți zilnic din povara muncii un crez, o onoare, o virtute.

SĂRBĂTOARE DE 1 MAI LINIȘTITĂ ȘI BINEMERITATĂ!