„MICA UNIRE” DE LA 24 IANUARIE 1859
„Ocaua lui Cuza”
Actul istoric de la 24 ianuarie 1859, pe care îl serbăm astăzi, cunoscut și drept „Mica Unire”, a constituit, de fapt, primul mare pas făcut spre constituirea statului național unitar român. Începând cu această dată, a fost declanșat un mare proces de reforme, în urma căruia s-a edificat structura instituțională și administrativă modernă a statului, s-au adoptat noile coduri Penal, Civil și Comercial, s-a înfăptuit prima reformă agrară și fiscală, au fost adoptate legi privind învățământul, a fost constituită armata națională, reforme structurale care au pus bazele statului român modern. Realizările amintite se datorează viziunii, culturii, curajului, onestității și perseverenței personalităților politice, științifice, culturale și militare ale vremii, care au deschis larg calea progresului european pentru poporul român.
Dintre toate marile personalități care au făcut posibilă și veșnică Unirea Principatelor, punând bazele modernității românești, atât la nivelul științei istoriei, cât și în memoria populară se disting, pe locul cel mai înalt, chipul, semeția, demnitatea, onestitatea, curajul și perseverența dovedite în toate acțiunile de către primul Domnitor al Unirii: colonelul Alexandru Ioan Cuza. Conform unui sondaj de opinie realizat de Universitatea București la începutul anilor 2000, Alexandru Ioan Cuza este personajul cel mai popular din istoria modernă a României. Așa cum nu de multe ori se întâmplă cu personalitățile de prestigiu, Domnul Unirii s-a bucurat de o mare popularitate încă din timpul vieții și a rămas în memoria colectivă drept Domnitorul cel bun, onest și drept, dușman neîmpăcat al hoției, lăcomiei, înșelăciunii și minciunii. În cei șapte ani de mandat, Cuza a reușit să se ridice și să rămână la înălțimea vremurilor, așa cum cu patos i se adresa Mihail Kogălniceanu la învestire: „Fii dar omul epocii, fă ca legea să înlocuiască arbitrarul, fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria ta, ca Domn fii bun, fii blând, fii bun mai ales cu cei pentru care mai toți domnii trecuți au fost nepăsători sau răi (…) Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetățean; urechea ta fie pururi deschisă la adevăr și închisă la minciuni și lingușire.”
Așa se face că, dovedind cu prisosință aceste calități umane și politice, la aducerea rămășițelor sale pământești din exil, în gara Ruginoasa era o mare mulțime de țărani, ostași, studenți, actuali și foști demnitari, iar fanfara Regimentului 5 Infanterie intona marșuri funebre. Mulți ani la rând a fost respectată cu sfințenie tradiția ca toți trecătorii prin fața castelului Ruginoasa să-și scoată cușma de pe cap și să se închine, iar copiii să fie crescuți în cultul lui „Cuzea”, cel dintâi Domn care dăduse pământ țăranilor și de multe ori, trecând prin sate, le făcuse dreptate intrând în legendă. Apoi, în 1944, ca urmare a apropierii frontului, un brav ostaș continuator al celor din primele unități ale armatei naționale, ale căror drapele de luptă le fuseseră înmânate de însuși Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, i-a adus cu evlavie osemintele la Iași.
Astăzi, retrăind acele vremuri doar la nivel de poveste, împărtășim împreună convingerea că actul istoric al Unirii Principatelor Române din 1859 și personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza reprezintă un tot unitar, indestructibil, care, oameni politici ori simpli cetățeni fiind, ne îndeamnă la reflecție, la curaj, la unitate, la conștientizarea și asumarea răspunderii că vom lăsa pentru posteritate pecetea vremurilor în care trăim. Și tot astăzi, în aceste vremuri care ne pun la atâtea încercări grele, urmând exemplul, îndemnul și credința nestrămutată ale înaintașilor, fie în țară, fie pe alte meleaguri în care ne-am afla, în această zi de mare sărbătoare națională am convingerea fermă că nu greșim dacă „actualizăm” cu un singur cuvânt celebrele versuri ale lui Vasile Alecsandri din „Hora Unirii”: „Eu ți-s frate, tu mi-ești frate, / În noi TOȚI un suflet bate!”
La Mulți Ani, România!
La Mulți Ani unității românești!