UN PREMIU NOBEL PENTRU APA CALDĂ

Cu siguranță, dragi români, nu ați uitat versurile melodiei “Vremuri”, cântată de formația Phoenix: “Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat / Anii au trecut în zbor și lumea le-a uitat / Da, da…” Dar pe lângă tramvaiul cu cai, jobenul și picioarele în tavan, au fost și alte realități la timpul lor, nu doar simple versuri, pe care nu trebuie să le uităm niciodată: frig, întuneric, foame în țara pâinii, creveți vietnamezi, gheare de pui și “adidași” de porc, antene TV către alte zări, versuri de închinare și orgii florale pe stadioane cu chipurile din junețe ale celor doi “geniali” septuagenari… Nu, nu trebuie uitat.

Tot în zbor au trecut însă și cei 35 de ani de regim democratic, cu cele 37 de guverne, când pe economia românească s-au făcut niște experimente nu numai horror, gen dr. Frankenstein, ci și mai scumpe decât vaccinurile ARN de la Pfizer, atât de dragi fostului ministru USR al Sănătății de atunci, numitul în prezent cercetat penal Vlad Voiculescu, precum și intransigentei doamne din fruntea UE. Experți de renume mondial au urmărit experimentele românești cu palpitații cardiace și câte două perechi de ochelari, situație care a prilejuit însăși Academiei Regale Suedeze de Științe să aibă revelația similitudinii cu aruncarea produselor de noapte contra viscolului. Drept urmare, dragi români, să nu ne mirăm, dar nici mândri să nu ne înghesuim să fim dacă, după cei 35 de ani încununați de “succesul” închiderii multor capacități de producție, s-ar putea ca României să-i fie acordat Premiul Nobel pentru materializarea glumei despre descoperirea apei calde în stupizenie economică concretă, implementată prin doi pași: Pasul 1 – zăvoare la porți, dărâmare, tăiere sau vânzare la fiare vechi ori pe nimic a tot ce putea aminti românului democrat de trecutul negru: fabrică, uzină, platformă industrială, combinat siderurgic, șantier naval, termocentrală, mină profitabilă de metale rare etc. Pasul 2, făcut cadențat cu stângul în dreptul: România importă acum pentru români tot ce producea în trecutul negru! Evident, cu prețuri prea mari pentru buzunarele prea mici, lovite de austeritate. Nici asta nu trebuie uitat.

Cum era de așteptat, nu a fost de ajuns aruncarea copilului din copaie odată cu apa murdară. Așadar, cu ștreangul de gâtul economiei, constatăm că prim-ministrul Bolo, “Tare ca fierul/Iute ca oțelul” (că doar intrăm în postul Crăciunului), dar și… “tare ca piatra” în înțelegerea oricărei propuneri despre care crede că i-ar știrbi coasa tăierilor, secondat de necunoscutul ministru USR al Economiei, au împins învechita descoperire a apei calde până la nivelul superior al apei clocotite, cu care au produs “opăriri” de gradul IV existenței a mii de firme mici și mijlocii. Pentru că situația din teren se vede cu totul altfel decât contabilitatea din birou a tăierilor cu plaivazul, m-am bucurat să aflu că oamenii cu mintea limpede din miezul producției au aruncat o găleată cu apă rece peste respectiva opăreală și cei doi fochiști ai acesteia propunând măsuri realiste pentru repornirea economiei. Le vom vedea. Problema e cât și ce a mai rămas ca să pornești, dar și atât cât a mai rămas să nu fie trasă și mai mult pe “dreapta”, deoarece față de o eventuală tragere pe “stânga” și chiar o repornire de-adevăratelea, imediat ar sări până la cer trompetele propagandei ca puricele potcovit, precum că ar fi subversiv, populist și anti-european.

În ceea ce mă privește, nu mă aștept să primesc un Premiu Nobel pentru literatură în urma publicării acestui pamflet. Mă mulțumesc pe deplin doar cu lectura și înțelegerea cât mai multora dintre dumneavoastră. Nici măcar un Premiu Pulitzer cu “dedicație dezvoltată” nu mă aștept să primesc din partea doamnei viceprim-ministru Oana Gheorghiu. Nu pentru că n-ar ști cum, dar acesta este decernat pe bune tocmai în țara unde domniei-sale nu-i miroase bine.