NE-AM PRICOPSIT: „RONALDO” SAU „JAMES BOND”?

La români, mai ales la sate, bunicile noastre folosesc diminețile zilelor de sâmbătă pentru citirea pomelnicelor la biserici și sfânta împărțeală pentru cei adormiți, apoi mai sapă prin grădină ori stau la umbră și-i privesc cu dragoste pe nepoți. Tot la români, și tot în câte o sâmbătă, dar mai către prânz și doar în capitalele de județ, în cele mai mari săli de festivități ale acestora, sute de bărbați și femei în toată firea, nervoși, agitați, mulți chiar surescitați și agitând stegulețe și năframe galben-albastre așteaptă cu nerăbdare deznodământul evenimentului care seamănă în importanță cu balurile anuale date, pe vremuri, de comenduirile din garnizoanele mici. Dacă la sate sus-numitele obiceiuri sunt vechi de când lumea și desfășurate cu discreția omului cuviincios, în marile săli ale municipiilor, forfota și vociferările, apoi îmbrâncelile și acuzele de măsluire de la sfârșit sunt de dată foarte recentă și de consistența focului de paie. Acestea din urmă, deoarece nu este vorba de vrednica cinstire a faptelor de arme ori a realizărilor lăsate nouă de generațiile trecute, ci de nevrednica dar zgomotoasa bătălie dintre închipuirile celor doi domni așteptați să vină de la București, închipuiri și făgăduințe pe care le-au mai prezentat, dar în alte „haine”, și în noiembrie 2019, și în decembrie 2020, și de care nu s-a ales nici măcar praful de pe tobele formațiilor rock din respectivele județe.

​Și iată că, așa cum s-a întâmplat și în primele două zile de sâmbătă ale lui iulie, mai întâi în „urbea X”, apoi „fuseră” și peste Olt, în „urbea Y”, cei doi domni au sosit cu bagajele încărcate de vorbe meșteșugite, de zâmbete exersate în oglinzi de cristal, cu chemări la luptă dreaptă după cuțitele primite-n spate, dar mai ales cu niște „noutăți” la care nici cei mai zeloși și mai perspicace dintre participanți nu se așteptau. Așadar, pregătindu-se pentru „meciul de gală” din 25 septembrie, domnul care, deocamdată, deține titlul suprem și „centura” galben-albastră și-a făcut publice capacitatea de „dribling” și de „șut” mai ceva decât ale lui Cristiano Ronaldo, promițând galeriei că, urmându-l, vor cuceri „marea cupă” din 2024. Celălalt domn, adică challengerul la titlu, nu s-a lăsat mai prejos și mai întâi a „încântat” asistența fredonând „I wish I was James Bond”, apoi tam-nisam a declarat „democratic” și ferm „Câștigăm big time!” După o clipă de ezitare, obligată să-l creadă pe cuvânt deoarece nu erau acolo nici una dintre mașinile, armele ori multe alte dispozitive de tehnologie ultra-avansată demne – nu-i așa? – de un adevărat James Bond, și galeria domniei-sale l-a ovaționat frenetic. În sfârșit, au urmat cunoscutele contre și amenințări între „impresarii” acreditați de fiecare din cei doi, unul rămânând în continuare, celălalt pierzând impresariatul, apoi asistența, cea întotdeauna de bună-credință, de bun-simț și animată de speranța sinceră că va fi totuși mai bine, s-a retras cu convingerea la fel de sinceră că a făcut un lucru bun și folositor tuturor. Pe de altă parte, până în septembrie, urmează ca asistența județeană să se mai gândească cui anume va face galerie la „meciul de gală”: lui „Ronaldo”, cel expert în „driblinguri” autohtone, sau lui „James Bond”, cel cu „mașinații” ultra-avansate deprinse prin străinătăți.

​În disonanță cu aceste trăiri demne de toată considerația noastră, mi-a ajuns la ureche faptul că o tușică foarte isteață și mare consumatoare de știri politice, trăitoare într-un sat al Gorjului, ale căror nume le protejăm, auzind la televizor rostirea fără echivoc „Câștigăm big time!” și neînțelegând-o altfel decât neaoș, a presupus că domnul de la București, grijuliu cu oamenii din popor, s-a gândit că printre atât de multele scumpiri este bine să ieftinească măcar cu câțiva bănuți kilu’ de „bigtaim”, o babușcă sărată-bocnă și plină de oase care se vinde exclusiv la băcănia primarului PNL. Dar nu se va duce imediat la anunțata promoție deoarece nu a primit încă pensia rămasă nemajorată de doi ani. Și dacă, mai către toamnă, nu s-o întâmpla ceea ce se tot aude, la fel o să-i rămână pensioara pentru încă niște ani de acum încolo, așa cum își închipuie „și dă-i, și luptă” cei doi domni de la Capitală, care fuseră și prin Gorj, visându-se altfel decât sunt.

Similar Posts