TREI „BUJII” ȘI TREI VITEZE
După ce un țăran român genial, rămas necunoscut, a construit moara cu făcaie, cu multe secole înainte de invenția americanului Laster Pelton, apoi Petrache Poenaru a inventat stiloul, Nicolae Paulescu, studii de pionierat privind insulina, iar Constantin Brâncuși este apreciat drept sculptorul genial al secolului XX, iată că în pandemia care a lovit secolul XXI, România mai deține o întâietate mondială, deși încă nebrevetată la OSIM: „Motorul în trei bujii și trei viteze”. Spre surprinderea generală, „inventatorii” nu sunt ingineri mecanici, fizicieni ori matematicieni, ci s-au grupat, volens-nolens, într-o echipă multidisciplinară în care distingem un finanțist cu multă „dare de mână”, un ideolog reformist de vorbe goale nonstop, un fost militar în termen la niște foste trupe, actualmente „în termen” la Renew Europe, precum și un talentat absolvent de Științe Agricole, cu trei volume de poezie la Editura Kriterion. Desigur, au „calculat” sus-numiții mai multe zile și nopți de decembrie, dacă drujba funcționează cu o bujie, Trabantul cu două și Dusterul cu patru, de ce nu ar funcționa cu trei bujii și „ceva” care, de asemenea, ar face zgomot? Mai ales că va fi unicat, nu va funcționa cu benzină sau motorină, degajând indezirabilul CO2, ci cu 1000 de euro pe secundă din buzunarul românilor, nu va acționa vreun mijloc de transport, ci va fi el însuși „transportat” de aceiași români, în schimb va emite zilnic decibeli mai ceva ca boxele de la celebrul Bamboo.
O primă caracteristică „tehnică” principală este aceea că fiecare „bujie” din cele trei dă „scânteie” pentru mai multe „pistoane”: cea mai mare pentru nouă „pistoane” (din care unul a fost „gripat” deunăzi pentru 45 de zile), cea mijlocie pentru șase „pistoane” (unul deja schimbat și altul cu mari veleități „audio”), iar cea mai mică trei (cu cartea tehnică bilingvă, dar care nu dă rateuri). A doua caracteristică de bază, pentru care se impun „revizii tehnice” foarte dese și prelungite până noaptea târziu, este ambreiajul cu trei viteze, despre care nici măcar „inventatorii” nu știu care este viteza pentru pornire de pe loc (pentru că nu a pornit niciodată ca lumea, deși a făcut și face zgomot) și care pentru deplasare dintre celelalte două (când va fi să fie și nu se știe până unde). Deși „motorul” este construit de șase luni, această a doua caracteristică „tehnică” a fost explicată tranșant abia vineri, 9 iulie, de către „inventatorul reformist”, rămânând să se dumirească el însuși și abia apoi să precizeze unde și la cine este „schimbătorul de viteze.”
Până atunci, după ce a dat deja un răsunător „rateu” cu PNRR, „motorul cu trei bujii și trei viteze” merge în gol, cu consumul specific calculat pe secundă și cu decibeli peste limita suportabilității, 24 de ore din 24. Așa stând lucrurile, mai către toamnă, constatând că „motorul” nu se poate cupla cu folos la nici un „dispozitiv” economic și social în beneficiul lor, s-ar putea ca românii să se hotărască să-l dea la „dezmembrări”. Chiar și gratis, cu radiere din circulație!