“ILIE – SĂRĂCIE”, ATENȚIE LA VIOLENȚA DOMESTICĂ!

Peste 120 000 de creștini din România poartă cu mândrie numele Sfântului Proroc Ilie, apărător al dreptei credințe, aducător al ploilor ori secetei, al tunetelor și trăsnetelor. Dar încă de anul trecut, pentru că “Românul e născut poet”, toți locuitorii de la orașe și sate, muncitori și antreprenori, profesori și elevi, medici și oameni bolnavi, pensionari și mame care așteaptă alocația lunară pentru copii l-au “blagoslovit” printre dinți pe unul dintre ei cu sintagma “Ilie – Sărăcie”. Împins de situația de atunci în fruntea guvernului, acest purtător al păguboasei rime, chiar în preajma zilei sale onomastice de anul trecut, înjgheba măsuri împotriva dreptei credințe a grijii față de oameni, aruncând pe spinarea românilor tunete și trăsnete apocaliptice de taxe și impozite greu de suportat, tăieri de venituri, burse, ajutoare pentru sutele de mii de bolnavi cronici și cu dizabilități, creșterea TVA la toate produsele și serviciile, scumpiri în lanț etc. Și, din 1 august, în loc de măcar o burniță măruntă a unor speranțe, nou botezatul “Ilie – Sărăcie” a adus un pârjol și o secetă ca-n Sahara prin toate buzunarele și afacerile.

Pentru a nu fi acuzat de părtinire și de vinovății nefondate privind actuala degringoladă a societății și alunecarea spre violență, vă aduc aminte, dragi români, că în urmă cu doar câteva zile respectivul personaj, dezavuat de 73% dintre cetățeni și de 40% dintre proprii alegători liberali, va rămâne în Istorie drept primul președinte al PNL și șef al guvernului care a cerut un vot de încredere în propriul partid. Mai mult, precum bomboana pe colivă, însuși fostul secretar general al PNL, Silviu Mănăstire, știind el bine ce știe, l-a “cauterizat” fără menajamente pe pretinsul reformator cu barda și cu japca: “Tu ești în continuare beneficiarul epocii Iohannis. Ai încasat miliarde la Bihor în epoca ăstuia pe care îl înjuri. Și n-ai avut timp de 10 ani curaj să îi sufli în ciorbă” (Deutsche Welle, 3 februarie a.c.).

Nu aș fi reluat, cu strângere de inimă, ceea ce știe și resimte toată România dacă la nivelul cercetării științifice nu ar exista certitudinea că sărăcirea familiilor prin austeritate brutală, falimentarea capacităților de producție și reducerea resurselor locale, laolaltă cu lipsa de educație duc întotdeauna la agravarea criminalității, la destabilizarea gravă a stării de siguranță a cetățenilor în orice țară din lume. În ultimele luni, specialiștii, instituțiile de ordine publică, dar și noi toți, constatăm cu neliniște că nici România nu face excepție, cauzele fiind aceleași: 40% dintre salariați au salarii apropiate de cel minim pe economie, șomajul a crescut brusc la 6%, cel mai mare dintre țările vecine, 87% dintre familiile sărace nu mai pot suporta cheltuielile anuale pentru un elev, iar abandonul școlar, și așa cel mai mare din Europa, a fost deja sporit prin cea mai slabă finanțare, tot la nivel european, concomitent cu comasarea a peste 500 de școli. Prin urmare, când atâția oameni, atâtea zeci de mii de familii ajung să nu mai poată plăti facturile și impozitele dublate, mulțimea taxelor împovărătoare, când nu mai pot suporta tăierile, când este în pericol însăși siguranța zilei de mâine, atunci tot edificiul psihic și social se prăbușește, negura neputinței fără vină și fără soluții devine atotcuprinzătoare, iar violența și crima, mai ales în familie și în școală, se transformă din excepție în comportament zilnic.

În acest sens, analizând valul de violență extremă revărsat peste țară în ultimul timp, de-a dreptul șocantă a fost avertizarea de acum câteva zile a unei cercetătoare în domeniu, apărută în presă: “Și toate acestea nu reprezintă decât începutul!” (Ziare.com, 31 ianuarie a.c.). Deci, atenție, domnule Jean de la Oradea,zis nu degeaba, nu din răutate, nu din ipocrizie și nici propagandistic “Ilie – Sărăcie”! Austeritatea brutală, pe încercate și pe ce-o fi o fi, văzută doar macroeconomic și neținând seama de viața zilnică, nu poate duce decât la abrutizarea societății, a individului, la degringoladă morală și dezumanizare, ca premise ale violenței și criminalității.