HAI LA BABA CU TIK-TOKU’!

“Frumoaso, hai la baba cu ghiocu’ ca să-ți ghicește norocu’ și viitoru’ lu’ matale, ochioaso! Hai, mai pune colea un ban pă cavaleru’ dă tobă ca să-ți zic io adevăru’ ascuns, să vezi ce n-ai văzut, să auzi ce n-ai auzit!” Acestea erau vremurile în care lelițe cu fuste crețe băteau ulițele prăfuite și străzile cartierelor mărginașe cu ghiocul, bobii și cărțile de tarot, căutând și câștigându-și bucata de pâine de pe urma credulilor, dezorientaților, descumpăniților, nemulțumiților, nedreptățiților, răzbunătorilor și alții asemenea. Astăzi, toți aceștia nu numai că au supraviețuit, dar culmea este că civilizația, chatbotul, în loc să-i piardă pe drumul progresului, i-au și înmulțit ca ciupercile. Doar amărâtele care vindeau iluzii au dispărut, înlocuite fiind de rețelele sociale prospere ce propovăduiesc “adevărul” absolut, unic, suprem, imbatabil, inflexibil, dar și amenințător, fără replică, fără dovezi, fără argumente. Acestea nu îi mai caută pe cei dintâi și nici nu le cer bani, ci s-au insinuat nepoftite nu doar în casele, instituțiile și școlile din România, ci mai ales în mintea, conștiința și sufletul celor care le ocupă. Astăzi nu se mai plătesc cei câțiva bănuți ghicitoarelor, ci se dăruiesc milioane de like-uri unor personaje anacronice, unor evenimente și realizări care nu există, se amanetează conștiințe și suflete, se înregimentează, pe gratis, zeci și sute de mii de oameni în susținerea oarbă și vehementă a impostorilor politici și pseudosavanților, în răspândirea și amplificarea zvonurilor absurde și știrilor false, crearea de panică, deznădejde și ură.

Știu bine, dragi români, că în țară suntem milioane de oameni, indiferent de credință și crez politic, care, în ciuda agresivității non-stop a rețelelor sociale, ne încăpățânăm să gândim cu propriile “rotițe” ale minții noastre și refuzăm fie înșelătoria color a scribului sintetic, fie șiretenia impostorilor conștienți, care promit că oferă fără să aibă, care salvează poporul cu vorbe și îndemnuri plagiate de la Maglavit, care fac speculă cu speranțe. Concomitent, ca și dumneavoastră, mai știu că sunt și foarte mulți concetățeni, muncitori și de bună-credință cei mai mulți, dar a căror prindere în mrejele otrăvite ale caracatițelor numite Tik-Tok, Facebook, Youtube etc. au coborât România, alături de Bulgaria, Grecia, Serbia, Turcia, R. Moldova, Cipru, Kosovo, Albania, Georgia, la nivelul țărilor cu cel mai mare risc de efecte negative grave ale dezinformărilor, manipulărilor și știrilor false (studiu Mediapool/22 ianuarie a.c.).

Drept urmare, așezați comod în fotoliu, în banca de școală sau pe cea din fața curții, în pauza de masă, în tren, pe plajă ori în parc, în loc să le urcăm, am coborât treptele rațiunii și gândirii critice până la nivelul dependenței de rețelele sociale mai rău decât de cocaină: se întrerupe internetul, se intră în sevraj; se descarcă bateria, se intră în panică; se susține o idee de bun-simț, un program economic și social benefic, imediat se iese la drumul mare. Mai rău decât în timpurile trecute, îngrijorător de mulți concetățeni sunt realmente subjugați și manipulați de convingerea că numai și numai de pe Tik-Tok sau Facebook putem afla totul și musai trebuie să credem, fie cu vorbe meșteșugite, fie cu apostrofări și amenințări dintre cele mai agramate și de tip penitenciar, ce fapte “antinaționale” am săvârșit cu votul nostru democratic, care om politic trebuie arestat fără judecată și ce partid politic nu trebuie să mai intre vreodată în Parlament, când, unde și împotriva cui să ieșim cu bâte, furci și topoare, data și ora începerii războiului cu Rusia și unde este cel mai sigur să fugim. Ni se cere cu insistență să dăm mii de like-uri pentru aberații politice, economice, juridice, sociale care, și la mintea repetentului dintr-a VII-a, sunt anacronice, autarhice, antidemocratice. Apoi aflăm cu supunere că Divinitatea ne-a salvat cu ministra de neînlocuit a Mediului, aceea care nu și-a mânjit pantofii nici pe tălpi pentru a vedea cum 100 000 de oameni au rămas săptămâni fără apă, cu plantarea în fruntea Apărării a unui șarlatan, apoi a unuia care, cu patru ani de război la graniță, confundă Armata României cu Clubul sportiv Steaua. În sfârșit, ni se cerșesc zilnic câte 1000 de like-uri și tot atâtea mătănii întru preamărirea și chiar canonizarea de urgență a marelui tăietor Ilie-Sărăcie de la Oradea, cu praznic și pomenire în a 367-a zi a fiecărui an bisect.

Cu aproape 10 ani în urmă am sugerat, dragi români, câteva măsuri privind limitarea accesului, până la o anumită vârstă, a minorilor la rețelele sociale, precum și răspunderea pentru răspândirea unor texte, îndemnuri, chemări, sloganuri cu evident conținut antisocial, antidemocratic, pseudoștiințific. Am fost criticat, blamat, pus la zid și la index, atât în presă, cât și de opoziția “democratică” doar în vorbe, “apărătoare” înverșunată a drepturilor și libertăților. Nu mă bucur că am avut dreptate. Astăzi, marile democrații occidentale, dar și de pe alte continente, instituții ale UE, somități științifice și culturale, chiar unele dintre țările vecine nouă fie propun, fie deja au adoptat astfel de măsuri. În România, deocamdată, Președinția, preocupată de calcule neștiute, guvernul “bolojenist” tăietor și cioplitor, Internele, Educația, Cultura tac, cu capul îngropat în nisipul neștiinței, neputinței, nepăsării, al ținerii de scaun. A mai rămas ca noi, majoritatea românilor simpli, muncitori, raționali și încăpățânați în a judeca cu mințile noastre să ne convingem concetățenii, confrații, colegii, prietenii, vecinii, opozanții politici că fostele mânuitoare ale ghiocului, bobilor și cărților de tarot erau îngeri cu aripi diafane, comparativ cu rujatele, pudratele, machiatele, parfumatele și ispititoarele rețele de socializare, adevărate sirene care momesc mințile spre zdrobirea de stâncile întunericului. Și mai trebuie argumentat, de la vlădică la opincă și de la copil de țâță la barbă albă, că cititul nu doare, că informația corectă nu produce noduli ca injecțiile făcute prost, că mintea românului cea de pe urmă nu este o experiență de viață, ci un motiv de umilință și rușine.