FOAIE VERDE LOBODĂ,GURA LUMII-I SLOBODĂ!

“Vorba dulce mult aduce!” Chiar așa se și întâmplă când asculți sau ai o conversație cu o persoană inteligentă, cultivată, educată, cu simțul umorului, al măsurii în vorbe și al tonului potrivit, care îți induce o stare de bine, de liniște, de confort. Dar dacă vorba cuiva nu e dulce sau, și mai rău, chiar acră, amară, veninoasă, amenințătoare, ofensatoare, jignitoare, mincinoasă, calomniatoare, înșelătoare, nedreaptă? Dar și imbecilă, absurdă, stupidă, neghioabă, neroadă și multe alte asemenea, care intrigă, mâhnesc, descumpănesc, stârnesc repulsie, arătându-ne fața hâdă a unei părți a lumii din jur? Și pentru această din urmă situație, poporul are “acoperământul” unei vechi zicale, excepțională pentru înțelesul ei fără echivoc: “Foaie verde lobodă, gura lumii-i slobodă!”

Până acum câțiva ani, gura cea slobodă a lumii era apanajul exclusiv al cumetrelor care duceau vorba la vecinele de peste gard sau la Alimentara din sat, al consumatorilor de basamac pe caiet la cârciumă, apoi al multora care știau totul despre oricine, orice și oricând printre rafale de coji de semințe în fața blocului. De unde și cum ar fi putut să știe plugarul cel harnic, bătrânul înțelept sau doftoroaia satului, care or fi rostit pentru prima oară acest adevăr, despre saltul gigantic al acestuia de la mica lume patriarhală a satului la universalitatea de multe ori toxică, dezbinatoare, învrăjbitoare a rețelelor sociale de astăzi? În prezent, și parcă accentuându-se din zi în zi, gura slobodă a lumii de utilizatori de pe Facebook, Tik-tok, Instagram etc. își revarsă “știința”, “adevărurile”, informația “certă”, “dezvăluirile senzaționale”, profețiile și conspirațiile etc, garnisite din plin cu derapaje grele, ură, amenințări, înjurături grobiene, aprecieri de gang, apostrofări și jigniri dintre cele mai dure. Și, ca și cum n-ar fi de ajuns, toate acestea într-un limbaj parcă agramat cu tot dinadinsul, de fapt arătându-ne o incredibilă micime a culturii, bunului-simț și caracterului multora.

Ar fi prea simplu, dar și o dovadă de nepăsare, dacă aș pune respectivele constatări doar pe seama tâlcului sus-numitului proverb. Evident, nu mi-am propus prin acest pamflet să aduc “pe calea cea bună” droaia de cugetători “violenți și fără manieră” de pe Facebook ori Tik-tok, dar, ca om politic responsabil, nici nu pot să trec cu vederea, dragi români, că în 35 de ani de regim democratic învățământul a suportat peregrinările a 31 de miniștri, recordul absolut aparținând anului 2012, cu nu mai puțin de 4 miniștri! Iar al 32-lea, cel actual (încă!), cu tentative clare de “subțiere” a predării limbii române și a istoriei neamului românesc, aceasta comasată cu geografia, făcându-se astfel loc “cu coatele” istoriei altor meleaguri, gen istoria URSS, pe care îl credeam dispărut pentru vecie. Toate acestea în condițiile în care, la “College Aime et Eugenie Cotton” din localitatea franceză Blanc-Mesnil, unde învață mai mulți elevi vorbitori de limba română, se intenționează ca aceasta să fie introdusă ca “limbă străină obligatorie”! Mai mult, dacă deocamdată nu știm nici câte mii de școli au fost comasate (desființate!) în România, scoțând profesorii în stradă, comparativ știm sigur că Spiru Haret, ministrul Învățământului timp de 12 ani, a construit nu mai puțin de 2000 de scoli în satele românești. Așadar, austeritatea forțată, precum toporul în broderie, a lovit nu doar coșul zilnic al românilor, ci a creat și premisele ca pe lângă cei 50% dintre tinerii analfabeți funcțional existenți, anii viitori să aducă noi contingente, “carnea de tun” a manipulării, a iraționalului, a tuturor intereselor care nu ne fac bine.

Și ar mai fi un aspect pe care, asumându-mi întotdeauna ceea ce susțin, nu-l pot trece cu vederea: LAȘITATEA învederată a acelora care postează răspunsuri, comentarii și păreri în felurile nedemne de mai sus. Majoritatea acestora preferă să-și ascundă identitatea, ideologia, crezul de viață, să lovească în oameni și fapte, în instituții, propuneri și idei sub pavăza anonimatului, a contului fals, a neasumării, în dauna participării efective la viața comunității, așa cum personal prefer întotdeauna, la efortul tuturor pentru mai bine, la apărarea adevărului și devoalarea incompetenței, ipocriziei, a multor promisiuni electorale și programe care, iată, se dovedesc nu pe deplin ajutătoare ci mai degrabă favorizând stagnarea. Spre exemplificare, a se vedea pamfletul anterior!

Dacă astăzi societatea românească este divizată mai mult ca oricând, dacă clivajul ideologic pare că se adâncește până la irațional și violență, dacă suspiciunea, minciuna, știrile trunchiate și falsul sunt prezentate drept adevăr, dacă multe comportamente actuale erau de neimaginat în anii trecuți, am convingerea și argumentele că toate acestea se datorează în bună măsură și rețelelor sociale. Rolul lor în informare, cunoaștere, colaborare, în afirmarea unor evenimente și ipostaze de viață este incontestabil, dar, așa cum știm cu toții, există și proliferează și o latură întunecată a acestora, care le deturnează menirea. În context, dacă în țări cu veche tradiție democratică s-au implementat deja prevederi legale de protecție, deocamdată pentru tineri (Marea Britanie și SUA – “Online Safety Act”), dar și în Franța, Danemarca, Spania, Grecia, în perspectivă imediată, la noi, deocamdată, în stil pur românesc, în loc de măsuri de protecție și limitare a indecenței, a falsului evident și a ridicolului primejdios, o constatare a realității deja s-a transformat într-un proverb: “Foaie verde de cicoare, fake news ne chinuie tare!”