O CEAPĂ, O ROȘIE, UN CARTOF…

Conform teoriei probabilităților, cam 80% ar fi posibil ca aceste trei legume să ajungă pentru supa unei fetițe de grădiniță care se joacă de-a bucătăria. Pe aceleași considerente, probabil că nici măcar 20% nu ar ajunge unei pensionare cu pensie minimă pentru o supă în olicica cea mai mică dintr-o bucătărie adevărată. Fac aceste două comparații, dragi români, deoarece absolventul de Matematică I.G.bolo-Jean de la Oradea, ajuns prim-ministru tot prin probabilitate, dar politică, demonstrează că ori a uitat, ori a lipsit de la cursuri, ori nici nu-i pasă de sus-numita teorie științifică, precum nu-i pasă nici de umilințele majorității pensionarilor, și nu numai, de prin piețele din România, așa cum deunăzi s-a transmis într-un reportaj TV.

După cât de goale sunt buzunarele românilor și de împovărat antreprenoriatul, este din ce în ce mai evident faptul că înțelegerea teoriei probabilităților, așa cum vom vedea mai jos, îl cam depășește pe matematicianul prim-ministru Jenică. În schimb, se dovedește a fi tare la nivel de aritmetică, clasele I-IV, astfel că la toate extemporalele politice de până acum a demonstrat adevărate abilități olimpice la operațiunile de SCĂDERE a tuturor veniturilor populației și activității economice, dar și la cele de ÎNMULȚIRE cu produs astronomic al taxelor și impozitelor. În privința celorlalte două operațiuni aritmetice, dovedește că mai bine ar rămâne repetent la vreo examinare de cenzură decât să ia măcar câteva meditații privind ADUNAREA TVA (cea mai slabă din Europa), precum și ÎMPĂRȚIREA justă atât a eforturilor, cât și a veniturilor bugetare către cei care le produc.

Cum spuneam anterior, sus-numita teorie a probabilităților, conform demonstrației lui Blaise Pascal încă de pe la mijlocul sec. XVII, ne învață că “presiunea atmosferei scade odată cu înălțimea”. Carevasăzică, deoarece este pus pe capul nostru în cea mai înaltă funcție executivă, matematicianul Jenică pare că nu mai simte presiunea de jos a acelor români care, în procent de 73%, nu-l mai vor și care afirmă că țara este împinsă într-o direcție greșită. Personal, dragi români, eu sunt convins că simte presiunea mai abitir decât arsura cu fierul roșu, dar pozează precum împăratul cu posteriorul gol, încercând cu tertipuri procedurale să fenteze Programul de relansare economică propus în Coaliție încă de anul trecut. Mai mult, ca orice elev submediocru, dar tare-n tată, care nu vrea nici măcar să copieze de la unul care știe, respectivul matematician al calculelor savante cu abacul continuă să palmeze țâfnos copiuța cu soluția greșită la așa-zisa reformă pe care, evident, nu o simțim în bine, nu o constatăm în instituții, nu o vedem în fapte și rezultate.

Concluzia, dragi români, e una singură: în conducere, teoria probabilităților nu respinge certitudinea trimiterii nepricepuților și refractarilor în anonimat. Mai ales a celor din vârf!